Toamna/anul asta am/avut o serie de zile in care mi se parea ca
n-o sa termin niciodata ce am de facut. Cum bifez ceva apar alte
doua taskuri, ca si cum lista mea de To Do ar fi Hydra, iar
eu, sa fim seriosi, nu-s Hercule! Ei, intr-o astfel de saptamana am
primit o gura de aer si-am lasat putin treaba de izbeliste pentru
niste rasfat de cinci stele cu Ana, Mazi, Monica si Elena, la
Marriott.
Intre mine si Marriott-ul din Bucuresti e ceva istorie, am o
slabiciune pentru locul asta deoarece imi aminteste de oameni
dragi. Cand lucram eu la o companie de retail care
avea birourile la doi pasi de Marriott dar parca in alta
lume (pe soseaua Trafic Greu, sugestiv nume, nu?), Marriott-ul si
mai ales Vienna Cafe (acum Vienna Lounge) era locul unde ne premiam
cam o data pe luna (si zic ne premiam pentru ca la salariile pe
care le aveam exact asa parea :p). Motivele premiilor? Nici
nu-mi mai amintesc. Imi amintesc doar de cat de bine ne simteam, de
cea mai buna ciocolata calda pe care am baut-o vreodata si de cafea
buna, de o masa galagioasa la Champions unde am primit toate
volumele Harry Potter care aparusera pana atunci si de Adina,
Raluca, Alexandra si Yiannis, my dream team, oamenii pentru care
mergeam la munca, pe Trafic Greu, cu drag. In plus, intr-o tara
unde, ca si client, de multe ori te simti pus la colt ca ai
indraznit sa deranjezi cu o intrebare, locurile unde serviciul de
calitate nu este doar prioritar, ci este motiv de mandrie pentru
toti cei care lucreaza acolo, mie una imi creeaza o stare de
confort ca o haina calduroasa in gerul iernii.
