Dupa cum ati
vazut in episodul anterior, am ramas cu o cantitate de migdale
decojite, asa ca am executat a French Classic: tarta cu pere si
migdale. Se pare ca in Franta e atat de clasica incat nu se mai
oboseste nimeni sa o faca acasa, doar de aia au cate o patiserie la
fiecare coltz de strada. Cum la noi nu e cazul, am zis ca merita o
incercare.
Pot sa spun ca
acum este printre tartele de top pentru mine, dar, in aceeasi
masura, trebuie sa spun ca le va placea impatimitilor de martipan
si mai putin celor carora nu le place aroma puternica de
migdale.
Cel mai
migalos pas din aceasta tarta este pregatirea perelor, dar si aici
exista o scurtatura si anume pere din compot (dar ca sa fiu sincera
n-am cercetat sa vad cat de usor s-ar gasi compot de pere prin
magazine).
Asa ca am luat
2 pere, le-am decojit si taiat in jumatate si m-am descotorosit de
samburi si partea fibroasa. Intr-o cratita am pus 3 cesti de apa,
una de zahar, un batz de scortisoara, 1-2 cuisoare, 2 cm dintr-un
baton de vanilie si cand au inceput sa fiarba am pus perele
inauntru, am redus focul si le-am lasat sa fiarba incet vreo 10
minute. Transformarea e vizibila, perele capata un fel de
transparenta si luciu.
Dupa cele 10
minute, perele se scot din sirop si se lasa la racit. Ca sa nu faci
risipa de sirop care este foarte parfumat, poti fierbe mai multe
pere decat ai nevoie pentru tarta si ramai cu un desert mai light,
pentru care eu am gasit usor clienti.
Aluatul de
tarta este de fapt un "pate sable" dar cu o particularitate (untul
e la temperatura camerei) si cu rezultate fara gres. Reteta ii
apartine lui David Lebovitz si, fiti atenti: nu se micsoreaza la
copt si nu are nevoie de "copt orb" (cu greutati si folii
deasupra).
80 g de unt la
temperatura camerei se amesteca in robot (sau cu mixerul dar cu
batatoarele pentru aluaturi) cu 50 g de zahar. Se adauga un
galbenus si apoi 200 g de faina si putina sare. Se bate pana se
omogenizeaza, dar nu exagerat , cand incepe sa se adune, e
ok.
Se ia gramada
de aluat, se pune intr-o tava de tarta, cu fund detasabil si se
intinde folosind podul palmei, pana e acoperita baza si marginile.
Apoi luati tava si o puneti la congelator intre 30 de min si o ora.
Se inteapa cu o furculita in cateva locuri si se coace cam 25 - 30
min la 190° C.
Cat s-a racit
baza tartei, am facut cremafrangipane, o crema basic pentru tarte,
neam cucrème patisiere (nu atat ca si compozitie cat prin
faptul ca ambele se folosesc mult in patiserie). Am amestecat 85 g
de unt la temperature camerei cu 130 g de zahar dupa care se adauga
170 g migdale decojite si macinate. Se mai adauga 2 lingurite de
faina, una de amidon, un ou intreg si un albus. Iar la sfarsit
adaugam aromele - o jumatate de lingurita de esenta de vanilie si o
lingurita de esenta de migdale.
Tot ce mai
ramane de facut este asamblarea. Umpli coaja cu frangipane si
nivelezi. Jumatatile de pere se sterg cu putina hartie de bucatarie
si se taie felii, pe rand. Eu le-am transportat pe tarta pe lama
unui cutit mare, pe care le-am si aranjat, pana sa le depun cu
grija, pe tarta.
Tarta se coace
45 - 50 de minute la 170° C. Ca finish, in mod normal, i-as fi dat
luciu cu putin gem de caise incalzit dar m-am gandit sa o asortez
cu vremea asa ca am pudrat-o cu zahar.
Cronicile au
fost f bune :D.
My Facebook