Clafoutis-ul e un alt desert cu poveste pentru mine. Se facea
ca eram in prima mea excursie intr-o tara straina, cu ocazia unei
infratiri intre liceul meu si un liceu din Franta. Intelegerea era
ca intr-un an, un grup de elevi din liceul nostru petrecea o
saptamana intr-o familie de francezi iar anul urmator, omologii
francezi stateau o saptamana in sanul unei familii din Ro. Nu
pentru toata lumea a fost o experienta placuta dar eu am avut noroc
si am nimerit intr-o familie minunata de care imi voi aminti mereu
cu drag. Tot cu drag imi amintesc si de aceasta prajitura, care se
trage din Limousin si, se pare, toate bunicile din Franta o
fac.
Intoarsa acasa, nu mi-a dat prin cap sa o rog pe Sabine
("corespondenta" mea) sa ii ceara mamei ei reteta de clafoutis cu
cirese sau macar sa intreb cum se numea prajitura ca sa imi usurez
viata. Asa ca mi-a luat cativa ani pana la reuniunea cu desertul
minune (timp in care am invatat sa caut si eu diverse pe internet).
In fine, am gasit-o si tin minte ca m-a socat simplitatea ei. E un
desert frantuzesc mai taranesc :) asa ca s-a potrivit la fix cu
week-endul meu la tara.
Prima data l-am facut cu cirese si e absolut minunat. Acum, pentru
ca eram in posesia unui visin, l-am facut cu ce aveam in gradina. A
iesi destul de acrisor dar n-a supravietuit mult in bucatarie asa
ca am luat-o ca pe un feedback pozitiv. Cred ca varianta cu cirese
este cea mai cunoscuta (si pe care daca vreti sa o incercati,
folositi cam o treime din cantitatea de zahar din reteta de mai
jos) dar exista variante cu diverse alte fructe sau chiar cu
legume.
Si acum nu va mai tin mult la povesti, asa ca iata reteta.Totul
incepe cu scosul samburilor din visine, operatiune mult
simplificata de instrumentul din poza, cumparat de la Kitchen Shop,
cu 30 de lei si care face toti banii.
Apoi, incalziti cuptorul la 210 garde.
Din 100 g faina, 3 oua, 125 g de zahar (mergea chiar 175g, k
visinele mele au fost tare acre), 270 ml lapte si o jumatate de
lingurita de sare, se face un aluat de clatite, adica le amestecati
pe toate odata pana se omogenizeaza. Dupa care am luat o lingura
generoasa de unt, am pus-o in tava in care urma sa coc prajitura,
am bagat-o la cuptor. In cinci minute era topit, asa ca l-am
plimbat putin prin toata tava sa se unga bine si l-am turnat in
aluatul de clatite. Apoi am pus 600 g de visine fara samburi in
tava si am turnat aluatul peste.
A stat 30 de minute la cuptor, timp in care marginile s-au umflat
considerabil si s-a rumenit frumos. Dupa ce se scoate din cuptor,
revine la o forma mai normala adica dispar eventualele umflaturi.
Deasupra se presara niste zahar (tos sau pudra) si se recomanda sa
fie mancat caldut, fara alte asezonari - e plin de fructe, usor si
ti se topeste in gura.
E un desert care iti permite sa pui ceva dulce pe masa de week-end
si apoi sa te relaxezi in hamac, sa te joci cu cea mai dulce
nepotica din lume sau sa mergi la plimbare pe malul Dunarii.