Cookie Blog Icon RSS

Jeleuri de portocale

sâmbătă, 24 septembrie 2011

 

Nu stiu de unde mi se trage iubirea neconditionata pentru jeleuri. E posibil sa fie amintirile din Epoca de Aur cand jeleurile erau printre putinele dulciuri decente care se mai gaseau de cumparat sau o fi faptul mai evident ca imi place orice cu o cantitate nesimtita de zahar in compozitie. Ideea e ca pana acum aproape un an, fara sa fi investigat problema in profunzime, jeleurile mi se pareau o treaba din cale-afara de complicata ca sa le produc moi meme, in bucataria mea mediu-echipata.

Dar, sa vedeti, nu-i deloc asa. Prima data mi-am incercat mana pe niste jeleuri cu prune si vin fiert, numai bune de pus in cutii cu cadouri de Craciun (pe atunci nu aveam blog asa ca nu m-am obosit sa fac poze :S). Au iesit super bune si nesperat de usor, singura treaba mai complicata a fost cu uscarea lor. Cum inca nu-i vreme de vin fiert, saptamana asta am incercat cu niste jeleuri de portocale. Am pornit de la reteta de aici, unul din cele mai frumoase bloguri de dulciuri (daca intrati s-ar putea sa uitati sa mai iesiti :)) si am adaptat-o la ingredientele mele.

Mai intai am decojit 3 portocale iar masuratoarea ochiometrica a fost la fix, ca dupa ce le-am pasat cu un mixer vertical si le-am strecurat a rezultat 400 de ml de un fel de piure de portocala. In cadrul acestei operatiuni am improscat jumatate de bucatarie cu portocala si am murdarit 3 boluri dar tot pe metoda asta as merge pentru ca rezultatul a fost diferit de consistenta fresh-ului - ceva mai gros. Am pus portocala cu 100 de g de zahar (din cele 400 cerute de reteta), o lingura suc de lamaie si trebuia sa astept pana amestecul ajungea la temperatura de 93 de grade Celsius. Pentru ca eu faceam ce voi sa nu faceti (si anume lasat oala nesupravegheata) cand i-am acordat atentia cuvenita era deja pe la 100 de grade C, asa ca am aruncat repede restul de 300 de g de zahar si 5 lingurite de pectina (a fost un plic intreg de pectina, pulbere, de la Dr. Otker, cel clasic din mere si citrice, fara conservanti, k au si variante cu). De aici incolo am stat la cratita, amestecand intr-una, asteptand sa mai creasca temperatura pana la 106 grade. Lucru care s-a intamplat in aprox 15 minute. Se vede si o schimbare de consistenta, amestecul devine mai gros. Cand ajunge la 106, mai tineti pe foc 2 minute si apoi il turnati intr-o tava tapetata cu hartie de copt, eu am folosit o tava de chec. Se lasa cateva ore (peste noapte de ex) sa se raceasca si sa se intareasca.

 


Apoi se taie cubulete care se dau prin zahar tos. Si prima data, si acum, am patit ca zaharul se inmuia si jeleurile se lipeau daca se atingeau asa ca le-am pus o zi la uscat pe un gratar si apoi le-am mai dat o tura prin zahar. Cele cu vin si prune au stat chiar 2 zile si au facut fata cu brio impachetarii si oferitului pe post de cadou. Cele cu portocale, la temperatura camerei erau mai moi (oricum au disparut de pe biroul meu repede) iar direct din frigider au fost perfecte - consistenta ideala, acrisoare si racoritoare.


Written by Anca at 17:19

Tags :

comments powered by Disqus

Calendar comenzi


latest posts

Mai multe

latest comments

Archive