Cookie Blog Icon RSS

Clafoutis cu smochine coapte in ouzo si miere

luni, 17 octombrie 2011


Stiu putine persoane carora le place ouzo si daca va aflati in categoria asta (in care ma aflu si eu, de altfel) sa nu va lasati descurajati de titlu. Reteta asta a fost in mare pericol pentru ca era cat pe ce sa mananc smochinele direct din tava si sa nu mai fac niciun clafoutis. Dupa ce am venit cu plasa de smochine de la supermarket am cautat in lung si-n lat ceva mai provocator de facut cu ele. Am ajuns la reteta asta adaptand si combinand doua retete a doi pastry chefs cu multe stele Michelin: Michel Roux (Pastry Savoury & Sweet) si David Lebovitz (Ready for Dessert).


Sa incepem cu David si delicioasele smochine. Reteta lui cere Chartreuse, dar cum eu a trebuit sa dau fuga la laptop si sa caut pe wikipedia ce e Chartreuse mi-era clar ca nu am asa ceva prin casa. Din descriere trebuia sa fie o spirtoasa cu aroma puternica asa ca eu m-am riscat cu niste ouzo. De altfel, cum eu asociez smochinele cu Grecia, pentru ca acolo am mancat cele mai multe si mai dulci, nu mi s-a parut o combinatie rea.


Cuptorul trebuie incins la 200 de grade Celsius. Am taiat smochinele (450 g) le-am spalat, le-am taiat coditele si le-am taiat in patru. Apoi le-am pus intr-o tava din ceramica (poate fi si una din sticla termorezistenta, important este sa fie destul de mare astfel incat smochinele sa incapa intr-un singur strat). Apoi se toarna 3 linguri de ouzo si 2 de miere, se amesteca sa ajunga pe la toate smochinele si se baga la cuptor, acoperite cu folie de aluminiu, pret de 20 de minute.


Le-am lasat sa se raceasca si m-am pus pe pregatit aluatul de clafoutis. Reteta lui Michel Roux este mai moale si cremoasa decat ce am compilat pentru cel cu visine, seamana mai mult cu o budinca asa ca am ales sa il fac in sase forme mici de tarta cu diametrul de 11 cm. Daca il faceti intr-o singura tava, mai mare, ar fi bine sa faceti o foaie de tarta precoapta mai intai pentru ca altfel o sa fie foarte greu de scos intr-o forma eleganta.

Cuptorul se incinge la 180 de grade. Am amestecat 150 ml de smantana dulce cu 150 de ml lapte si  150 g zahar, o jumatate de pastaie de vanilie intr-o cratita pe care am pus-o pe foc si am tinut-o pana aproape a fiert amestecul. Separat, am batut 5 oua intregi peste care am turnat smantana cu laptele luate de pe foc. Se toarna intr-un fir subtire, amestecand continuu. L-am lasat sa se racoreasca putin (cam 10 minute) si am adaugat si 35 g faina.

In fiecare forma am pus cate 4-5 sferturi de smochina (ce a ramas am mancat instant - mierea le da dulceata pe care m-as fi asteptat sa o aiba si proaspete dar din pacate la noi in supermarket nu ajung smochinele dulci pe care le-am mancat in Grecia sau Portugalia), iar siropul l-am pus la frigider pentru mai tarziu. Apoi am impartit aluatul intre cele 6 forme.


Se tin la cuptor 30 de minute  si cand le scoateti presarati niste zahar tos deasupra lor. Nu va alarmati daca incep sa se umfle pe margine, asa se comporta clafoutis-ul dar isi revine cuminte la o forma plata dupa ce e scos din cuptor. L-am mancat caldut, cu inghetat de vanilie si siropul de la smochine iar cronicarii (sotul meu) au scris numai de bine. Aveam emotii pentru ca nici lui nu-i place ouzo, dar sincer nu stiu daca s-a prins ca asta era ingredietul secret ;) pentru ca uite ce-a ramas in urma:


Revin asap cu doua vorbe despre cele 2 zile si 3 seri petrecute la Londra unde am cautat, cu harta in mana, Ottolenghi si The Hummingbird Bakery.


Written by Anca at 00:40

Tags :

comments powered by Disqus

Calendar comenzi


latest posts

Mai multe

latest comments

Archive