
Asa m-am rasucit si m-am perpelit pana sa ma apuc de scris despre
Cina Regala, prilejuita de concursul Electrolux
incat pana la urma am zis si eu ca Nike "Just do it!" pana nu aveam
sa mai vad si sa mai citesc alte stiri de acolo si sa ma apuc sa
amestec ce am simtit si trait eu cu ce cred altii ca am simtit si
am trait.
De cand am castigat concursul pana la momentul cinei a trecut ceva
vreme, timp in care am fost asa preocupata de altele incat am uitat
sa ma stresez pentru cum o sa ma infatisez la Palat. Asa ca luni,
pe vremea asta londoneza care nu ne mai slabeste de cateva zile, am
plecat in cautarea Palatului Elisabeta. Dupa doua rotocoale in
jurul Arcului de Triumf, o intoarcere pe Kiseleff si niste
telefoane am dibuit prima poarta pe care intri si mai mergi ceva pe
o alee marginita de gardul de nuiele al Muzeului Satului. Acolo
ajungi la a doua poarta, intrarea propriu-zisa in Palat, unde asa
cum e de asteptat, nu mai e lesne de intrat fara vreo invitatie de
vreun fel.
Drumul pana la bucatarie a trecut prin mai multe incaperi in care
eram atat de concentrata sa fac fotografii mentale, constienta de
faptul ca e foarte posibil sa nu mai am vreodata ocazia sa trec
pragul resedintei Regale din Bucuresti. Daca ati incercat faza cu
fotografiile mentale stiti ca nu functioneaza prea bine si ca
fotografiile astea se schimba in timp asa ca nu te prea poti baza
pe ele :). Mi-au ramas franturi, un hol cu geamuri spre gradina, un
portret al Majestatii Sale Regele Mihai I, din tinerete, un colt pe
care parca mi-l aminteam dintr-un interviu cu ASR Principesa
Margareta pe care l-am vazut demult intr-o revista. Si un labrador
(cred) negru si prietenos care ar fi venit degraba sa ne intampine
daca n-ar fi fost oprit de cea care ne conducea.

Foto: Catalin Voicu - www.catalinvoicu.com
Apoi am intrat in bucatarie, unde treaba era inca linistita. Lumea
se instala in perimetrul care i-a fost asignat sau era la inceputul
pregatirilor. Mi-am luat si eu in primire bucata de blat langa
Andreea, am verificat ingredientele si am inceput sa amestec la
aluatul de cenci (reteta e aici). Daca atunci cand am scris
despre cenci era doar o reteta cu nume ciudat, acum e mult mai
mult. E invitatia mea, cu care am trecut de a doua poarta si am
ajuns, eu, Anca, din Lusca, sa gatesc in bucataria Familiei Regale
a Romaniei si ce a iesit din mainile mele sa fie degustat de
Mostenitoarea Regelui Mihai, una dintre personalitatile despre care
am invatat la istorie si am citit in cartile din biblioteca noastra
si despre care am scris pana m-a durut mana la proba de istorie de
la bacalaureat, animata de toate discutiile cu tatal meu. Tot ce
imi doream de la viata in momentul ala era sa mi se bata frisca si
sa nu fac vreo nefacuta cu uleiul incins in care trebuia sa prajesc
cencii. Nu m-a ajutat faptul ca, la un moment dat, cand erau
pregatirile mai in toi, au fost invitati in bucataria devenita
brusc neincapatoare, jurnalistii invitati la eveniment si ne-am
trezit cu microfoane sub nas si camere in boluri. Asa ca pe lista
de griji, alaturi de frisca si ulei incins s-au mai adaugat, sa nu
ma balbai, sa nu fac dezacorduri si, in general sa par ca stiu
sa leg doua cuvinte (acum dupa ce am vazut reportajul de pe
acasa tv, as mai adauga si sa nu vorbesc in
romgleza).
Cand ni s-a alaturat si Principesa Margareta deja lista de griji
se lungise de nici eu nu mai stiam pentru ce sa ma stresez mai
tare. Nu era cazul. Principesa e exact asa cum imi imaginam - o
prezenta eleganta si discreta, o voce calda si linistita. A trecut
pe la fiecare dintre noi si am discutat putin despre ceea ce
pregateam.
 |
Foto: Catalin
Voicu - www.catalinvoicu.com |
Eu am aflat ca reteta de cenci ii place pentru ca este mai
usoara si o are de la varul sau din Italia si eram tare curioasa sa
vad ce parere are de faptul ca am adaugat zmeura si putin fistic.
Cand am terminat de montat cencii, am plecat cu primul platou spre
salonul in care m-am bucurat tare mult sa ii vad pe Paul si pe Mazi
ca asa imi era mai usor sa ignor camerele. Dupa ce am facut turul
de onoare ca sa-mi prezint cencii, i-am lasat pe masa, au primit
aprobarea Principesei si in sfarsit m-am mai relaxat si eu pentru
ca eu imi cam terminasem treaba si era randul Antoninei, Andreei, Brandusei si al lui Mihai sa isi faca intrarea cu bunataturile
gatite de ei. Inainte de plecare, am primt cate o diploma si cartea
de bucate cu Retete Regale, scrisa de Principesa si editata de
Curtea Veche, pe care ASR o semnase pentru fiecare dintre noi.
 |
Foto: Catalin
Voicu - www.catalinvoicu.com |
 |
Foto: Catalin
Voicu - www.catalinvoicu.com |
Cartea ar merita o postare separata - este mai mult decat o carte
de bucate, e o colectie de retete alese, de la curtile regale ale
Europei insotite de amintirile si povestile personale ale
Principesei despre veri si matusi, bunici si frati, intr-un cuvant,
despre familie. Si astfel fiecare reteta devine cu atat mai
pretioasa pentru ca sunt instantanee rare din viata Familiei
Regale. Citind povestile acestea nu pot sa nu ma minunez si sa
admir din nou trainicia sentimentelor Principesei pentru tara
noastra, in ciuda tuturor piedicilor din anii comunismului sau din
anii '90. Dar revenind la carte nu stiu precis daca locul ei e
intre cartile mele de bucate sau alaturi de Memoriile Reginei Maria
pentru ca, oriunde, ar fi la fel de potrivita asezarea. Doar pentru
ca retetele sunt Regale, nu inseamna ca va fi greu sa gatiti din
ele, foarte multe au la baza ingrediente simple sau pe care le
gasiti cu usurinta in supermarket. Si oricine poate spune ca a
"mancat regeste" gatind din aceasta carte savuroasa. Eu deja am pus
ochii pe urmatoarea reteta - ca tot am descoperit rubarba,
urmatoarea reteta regala de pe lista mea e jeleul cu rubarba si
sampanie.

Foto: Catalin Voicu - www.catalinvoicu.com
Inainte sa inchei am niste multumiri de transmis, pentru ca nu
norocul m-a adus la Palat. Seria de provocari "Electrolux Passion4cooking" mi s-a parut
mereu creativa dar acum cred ca s-au intrecut. Carmen, ca de
obicei, nu s-a dat in spate de la munca alaturi de noi iar fetele
de la Golin
Harris nu s-au lasat nici ele mai prejos si au fost mereu pe
faza si de mare ajutor. Ii multumesc si lui Catalin pentru
fotografiile pe care ni le-a pus la dispozitie si ca sa ilustrez
postarea de fata dar si ca sa am dovezi, cand le-oi povesti
nepotilor cum am gatit eu la Palat Evident multe multumiri Casei
Regale si Principesei ca au acceptat asa nastrusnicie si mai
ales doamnei Gina, bucatareasa de la Palatul Elisabeta, care ne-a
primit in bucataria ei cu ospitalitatea si deschiderea pe care am
simtit-o de la tot staff-ul de la Palat, intreaga seara.

Foto: Catalin Voicu - www.catalinvoicu.com