Cookie Blog Icon RSS

Variatiuni pe aceeasi tema

joi, 3 mai 2012

 


Nu stiu voi cum ati petrecut zilele acestea de vara timpurie, dar eu am avut un week-end de poveste. Nu poveste cu descoperit de tari straine sau locuri exotice, nici poveste cu baluri, petreceri si alte activitati de oameni cu energie. Ci o poveste cu multa liniste, de stat si ascultat cum creste firul ierbii si cu vesti bune, care au venit una dupa alta.

Week-endul meu a inceput sambata seara, cand am reusit sa imi pun lucrurile in ordine si sa o luam catinel spre tara. V-am mai relatat eu despre tara asta  - e locul in care a copilarit sotul meu, un sat de rusi lipoveni de pe malul Dunarii, unde e visinul pe care il astept si anul asta cu o productie generoasa pentru un clafoutis racoritor si  unde, mai nou, e oaza noastra de liniste.

Si mai e ceva cu tara asta - are un peisaj greu de definit, unde de la an la an eu descopar ceva nou. La inceput, m-a impresionat Dunarea si o balta alimentata de Bratul Macin unde in luna mai e plin de nuferi, lebede si egrete si care aduce foarte mult a Delta. Apoi am inceput sa apreciez tot mai mult conturul colturos si aspru al batranilor Munti ai Macinului, pe care i-am privit multa vreme cu superioritatea ignorantului, comparandu-i mereu cu Muntii verzi ai Rodnei, in a caror apropiere am copilarit eu. Ultima descoperire e legata de podgoria Sarica - Niculitel care s-a intins tot mai mult pe dealurile domoale din jurul satului si care ii dau perisajului un aer toscan.

 

Adaugati la aceste frumuseti o curte verde si un hamac atarnat de bunul visin, mult soare, cheesecake si limonada din belsug (si scrumbie la gratar :P) si aveti reteta mea pentru week-endul de poveste. Ah, si sa nu uit de vestile bune, foarte importante in economia mini-vacantei.


Prima veste am luat-o de pe autostrada, dintr-o benzinarie. Scanam standul de reviste si ziare dupa noul numar din DoR si sa vad daca nu cumva a aparut Good Food de mai, cand am zarit cea mai frumoasa coperta de revista de femei pe care am vazut-o in ultima vreme pe la noi: Harper's Bazaar, editia mai - iunie, in niste tonuri calde de nisip si seri de vara. In spatele revistei se ivea plin de culoare si ghidusie suplimentul HB Junior pe care, cand mi-a cazut fisa ca asta-i REVISTA, l-am insfacat cu mana tremuranda si m-am dus direct la casa, uitand cu totul de faptul ca Paul ma rugase sa ma uit de niste super glue (sau era o surubelnita cu lampa?). N-am dat bine primele pagini, si, acolo, intr-o lista de lucruri utile pe care e bine sa le stiti daca planuiti o super-petrecere de pitici statea cuminte, cu rochita roz si gata de petrecere, iepurila al meu (practic iepurila a lui Lorelai :D). Plina ochi de mandrie ma urc in masina si intind mana dupa sticla de prosecco dupa care imi amintesc de restul de 250 de km pe care trebuie sa ii parcurgem si ciocnim un redbull.

Apoi a urmat leneveala maxima in care n-am facut altceva decat sa ne bucuram de vremea excelenta, de aerul curat si mancarea proaspata. Daca ar fi sa aleg o aroma care sa defineasca 1 mai-ul asta ar fi lamaia pentru ca efectiv am pus-o in aproape tot ce am avut pe masa dar a stralucit de-a dreptul in cheescake-ul inspirat de o prietena amatoare de deserturi fresh si iubitoare de New York. Nu m-am abatut prea tare de la reteta de aici, doar ca am stors sucul de la o lamaie si jumatate si l-am adaugat la amestecul de branza. Dupa ce s-a racit bine, am facut un topping din 4 linguri sanatoase de smantana fermentata, grasa (daca aveti o sursa de la tara sau din piata e cu atat mai buna) la care am adaugat 2 linguri de zahar pudra si pe care l-am intins peste cheesecake. La final am presarat niste afine proaspete, asa ca pentru un cheesecake de sarbatoare si l-am avut la indemana si la micul dejun, alaturi de cafea si limonada si la cina cu scrumbie si vin.

 

 

Luni am mai luat o portie de vesti bune cand am aflat ca sunt unul dintre cei 5 castigatori ai concursului Electrolux si ca merg cu cencii la Palat. Asa ca am tras o tura buna de tzopaieli prin iarba si am mai luat o gura de cheesecake, asa, pentru energie.

Din pacate, povestea noastra s-a terminat mai putin glam decat as vrea sa recunosc pentru ca la intoarcere nu mai aveam aer conditionat la masina (surubelnita aia cu lampa o fi fost importanta?!) asa ca dintr-o data vremea nu mi s-a mai parut extraordinara si parca n-ar fi stricat o ploicica, sa ne mai racorim. Sau macar un strop de limonada!


Written by Anca at 11:01

comments powered by Disqus

Calendar comenzi


latest posts

Mai multe

latest comments

Archive