Saptamana trecuta am fost invitata la una dintre seratele de gatit organizate de Electrolux cu bloggeri, care mi-a adus aminte de singura si cea mai frumoasa petrecere surpriza organizata pentru mine. Adica mancare buna (pe care ne-am gatit-o singuri), oameni dragi, un pahar de vin, muzica nu prea tare si conversatie buna.
Cam asa a fost si in seara cu pricina, unde cu sprijin si incurajari permanente de la echipa Golin Harris & Electrolux am pus cap la cap urmatorul meniu:
Vinete la cu cuptor cu parmezan, pregatite de Anca Mitu de la Privileg Catering:
Am continuat cu o supa crema de brocoli pe langa care am infulecat un numar neprecizat de mini scones sarati, all compliments of Cristina de la Raftul Bunicii.
Mazi aka Chez Mazilique a scos artileria grea si ne-a dat gata cu un curry de pui cu lipii indiene. Ca sa va spun sincer, de cand am auzit ca e invitata Mazi sa gateasca, ma rugam in secret sa faca puiul asta memorabil. Si sa va mai spun ceva, eu nu manac picant, desi daca ma mai vede cineva infulecand la curry-ul lui Mazi imi pierd toata credibilitatea.
Iar mie mi-a revenit ingrata misiune sa inchei o cina atat de copioasa, cu o tarta de ciocolata cu sos de caramel sarat _ inghetata de vanilie.
Cu ocazia serii la Club Cortina mi s-a confirmat ceva ce banuiam despre mine. Nu stiu daca e valabil si pentru alti bakers sau bloggeri sau oameni care gatesc din placere sau profesionist, dar am descoperit ca I’m a control freak cand vine vorba de copt. Adica, marturisesc cu inima pe inima, ca ideea de a ma lasa total pe mana altcuiva in ceea ce priveste cumparatul ingredientelor si alesul instrumentelor m-a nelinistit – ca sa spun frumos.
Dar cum ni se dovedeste tuturor obsedatilor de control si detalii, in diverese ocazii, merita sa te mai si descretesti & things will turn out ok. Fetele de la Golin Harris au adus toate ustensilele esentiale iar bucataria aia e un rai al coptului, am numarat cel putin 7 cuptoare, electrice si foarte smart care mai au putin si vorbesc cu tine. Ceea ce la inceput e putin intimidant dar cu explicatii si ceva incredere devin prieteni pe care ai vrea sa-i iei acasa.
Dupa asa o cina ne-am rostogolit spre case si am auzit mai multe discutii despre diete ce aveau sa inceapa, dar credeti-ma, a meritat.
La cererea publicului :), iata si reteta de tarta:
Aveti nevoie de o coaja de tarta precoapta. Sosul de caramel se face din 100 ml apa si 200g zahar tos care se pun pe foc intr-o oala cu fund dublu (aici plita electrica face treaba mult mai usoara pentru ca poti regla f bine intensitatea caldurii si e uniforma, dar cum majoritatea detinem aragaze secretul e un foc mic, o oala de nadejde si atentie maxima cata vreme e caramelul pe foc). Se amesteca pana se topeste zaharul dupa care supraveghem siropul pana prinde culoarea caramelului. Imediat ce ajunge la culoarea dorita se ia de pe foc si se adauga, putin cate putin, 200 ml smantana dulce. Se mai adauga 2 lingurite de fulgi de sare si se toarna o treime in coaja de tarta coapta si se lasa la racit. Restul sosului l-am folosit pentru inghetata de vanilie.
Apoi am facut un ganache din 400g ciocolata neagra, maruntita peste care am turnat 400 ml frisca incalzita pana aproape de punctul de fierbere. Se amesteca usor cu telul sa nu incorporam prea mult aer, pana se topeste ciocolata si crema devine omogena. Se umple tarta cu ea si apoi se lasa la temperatura camerei, sa se raceasca (daca se pune la frigider, se grabeste procesul de racire/intarire dar nu va mai avea o suprafata lucioasa pentru ca face condens).
