La multi ani Alin! Si pe aceasta cale.
Din cauza ca m-am obisnuit sa traiesc intr-un borcan (adica la birou) si pentru ca sambata si duminica dorm prea tarziu ajung foarte rar prin piata. Drept urmare, cand ajung cumpar prea mult. Ultima data s-a lasat cu multe kilograme de capsuni, cu care a trebuit sa fac si ceva dulce ca nu mai faceam fata.
Asa ca am insfacat niste piscoturi (o jumatate de pachet), mascarpone (250 g), smantana dulce (250 ml) si am facut ceva care aduce a tiramisu, numai ca lipsesc cafeaua si ouale. De fapt tocmai pentru ca lipsesc ouale (care in tiramisu de la mama lui se pun crude in compozitie) e un desert mai potrivit pentu vara, cand lucrurile au tendinta sa se strice mai repede.
Piscoturile le-am rupt si le-am pus pe fundul vasului, apoi am luat un lichior de fragi din dotare si am stropit piscoturile cu el. Apoi am pus un strat generos de capsuni taiate sferturi prin care am strecurat niste zmeura. Pentru crema am amestecat mascarponele cu smantana dulce si 4 linguri de zahar (cam 60 de g). Nu e neaparata nevoie de mixer, se amesteca cu un tel, pana se omogenizeaza. Cu cat amestecati mai mult cu atat se ingroasa mai tare asa ca ar fi bine sa va opriti cand arata ca o smantana groasa. Se pune jumatate din crema peste capsuni si apoi o luati de la capat pentru inca un strat din toate si punem varf cu o mana doua de capsuni.
Se lasa la frigider vreo 2-3 ore, ca sa se inmoaie piscoturile.
A doua zi am recidivat cu inca o portie, (ambalarea se poate sa fi fost inspirata de Mazi’s Cluj adventures) care era destinata sa faca niste oameni fericiti la Paul la munca, numai ca a fost haiducita. Sorry guys :)!
Tot weekendul, pe wall-ul meu de FB au curs poze si statusuri despre mini vacante prin tara sau pe afara, TIFF, o anume prajitura cu fragi de la Sighisoara. Asa ca am incercat sa stau departe de calculator ca sa nu-mi pierd concentrarea asupra celui mai ambitios proiect dulce pe care l-am executat pana acum. N-a fost ceva impresionant ca dimensiune ci prin detalii si m-a facut sa apreciez mult mai bine ceea ce ne-a spus una dintre profesoarele de la Londra si anume ca pentru un decorator de torturi, timpul e cea mai importanta resursa.
So, sa va prezint gasca cu care mi-am petrecut week-endul: Minnie, Daisy, Donald, Pluto si Goofy, invitati de vaza la o aniversare unde am auzit ca s-au simtit foarte bine. Iar eu am m-am simtit foarte mandra de ei :D.
Ador cheesecake-ul. Si cu o singura exceptie nu cunosc pe nimeni care sa nu impartaseasca sentimentul. E magic, e cremos si dens si fresh daca ii pui niste fructe deasupra. Prima mea intalnire cu cheesecake-ul a fost in Grecia si de atunci am ramas prieteni foarte buni. De fapt, ma mir ca am cinci luni de Cookie Jar (deja?!) si nu am pus nicio reteta de cheesecake. Ca sa va dati seama de farmecul pe care cheesecake-ul il exercita asupra oamenilor, ieri, intreband la birou “ce sa fac pentru blog”, colega mea, Adelina, o inamica declarata a dulciurilor a decretat inaintea tuturor “Cheesecake”. So cheesecake it is, doar ca in loc de unul singur am facut 7 mai mici, in niste forme dragalase pe care le-am mostenit de la prieteni care s-au mutat din tara (si care, saracele asteptau cu nerabdare sa imi cumpar o torta pt creme brulee dar s-au multumit si cu cheesecake).
Am facut cheesecake de atatea ori incat e una din retele pe care mi le-am insusit pentru ca demult nu mai respect o reteta anume. Aseara am fost ceva mai atenta la ce pun in el ca sa va pot povesti azi. Si e asa:
400 g crema de branza (Philadelphia e cea mai buna dar exista si variante ceva mai accesibile ca pret. Eu folosesc Hochland – nu Almette – fiti atenti sa nu luati cu ierburi, ardei, castraveti murati & stuff – always go for natur)
200 g smantana – 12% daca vreti varianta mai light, 20% daca nu va pasa 🙂
120 g zahar
1 ou intreg _ 1 galbenus
o jumatate de pastaie de vanilie
200 g biscuiti digestivi
80 g unt
Topiti untul si amestecati-l cu biscuitii pe care in prealabil i-ati maruntit pana la stadiul de praf. Apoi puneti amestecul pe baza formei/formelor si nivelati bine. Compozitia poate intra si intr-o forma de tort, cu inel detasabil, de 21 de cm. (daca e mai mare, nu-i bai, doar ca prajitura nu va fi la fel de inalta).
Apoi, cu un tel, se amesteca crema de branza cu smantana si zaharul, pana devine omogen, dupa care se adauga oul si galbenusul si se mai amesteca o tura. Ca sa evitati crevasele inestetice, asigurati-va ca ingredientele sunt la temperatura camerei. Pastaia de vanilie se taie pe din doua si, cu lama cutitului, se racaie continutul pretios din fiecare jumatate si se pune in cheesecake. Apoi am luat cate trei linguri de amestec si-am umplut formele care s-au copt la 160 de grade, 30 de minute. Pentru un cheesecake in tava mai mariti timpul cu 10 – 15 minute. Cand il scoateti din cuptor trebuie sa se mai miste putin in mijloc daca scuturati tava.
Ca finish am pus niste felii de capsuni pe care le-am glazurat putin cu gem de caise fierbinte-fierbinte si strecurat. Abia astept zmeura, cheesecake-ul cu zmeura e cea mai buna chestie ever!
Ah, si sa nu uit, inca un lucru laudabil despre cheesecake este ca e usor de transformat intr-un desert pentru diabetici – trebuie doar sa inlocuiti biscuitii cu unii fara zahar si zaharul cu indulcitor (cam echivalentul a 5 linguri de zahar).
Observatie: ca urmare a unor intrebari, dupa ce ajunge la temperatura camerei, cheesecake-ul trebuie pus la frigider, e mult mai bun rece (si cred ca asta e si recomandarea oficiala, daca o exista)
Saptamana trecuta am petrecut-o in Cakeland facand cake wonders :). Adica mai pe romaneste am fost la un curs de decorat torturi in Londra. Daca inainte sa plec m-am gandit ca ma duc intr-o scurta vacanta dupa o perioada obositoare la birou, nu m-am gandit bine.
N-as putea sa va spun foarte multe despre Londra (decat ca e un oras minunat si plin de viata si agitatie si culoare pe care merita sa-l vizitati) pentru ca n-am facut multi purici prin oras ci mai multi in bucataria de la Cakes4Fun, unde se intampla cele mai minunate torturi pe care le-am vazut cu ochii mei (nu vb de ce se vede la TV). N-am reusit sa ajung pe mai nicaieri pe unde imi propusesem (cum ziceam, eu cedeam ca plec in vacanta :S) dar am ajuns la Foyles (asta pentru ca am o prietena care se duce cu religiozitate la Foyles de cate ori da prin Londra si acum inteleg de ce) – cea mai cuprinzatoare librarie din cate am vazut, cu o jumate de etaj dedicata exclusiv pt food – paradisul cartilor, ce sa mai! Asta e si motivul pentru care in singura zi de turist n-am reusit sa ajung decat in London Eye si la British Museum, k am pierdut notiunea timpului in librarie.
Cursul a durat de luni pana vineri de la 9.30 la 4.30 cu o pauza scurta de masa. Patru zile au fost dedicate tehnicilor de decorare a torturilor si in a cincea zi, pe care am ratat-o pentru ca m-am simtit rau (probabil din pricina unei supradoze de tort) urma sa decoram cupcakes.
Dupa curs, care era destul de solicitant, in general imi petreceam timpul taraind spre casa cutii cu torturi din ce in ce mai grele. Le multumesc pe aceasta cale gazdelor mele (Turchian, Radu si Andy) care probabil nu mai vor sa vada tort ceva vreme de acum incolo.
Ce m-a impresionat cel mai tare (pe langa faptul ca am reusit sa fac un tort mai frumos decat cel pe care l-am avut la nunta mea de la o vestita cofetarie din Bucuresti) a fost industria care s-a dezvoltat in UK (si probabil in State) in jurul acestui mestesug. Si ce e cel mai fermecator e ca e o industrie care a plecat de la afaceri de familie. Pe langa multiplele skills-uri cu care am plecat, am prins foarte mult curaj, dupa curs aveam sentimentul ca pot sa fac orice, just give me some sugarpaste :). Un sentiment putin inselator pentru ca in Romania abia daca ai de unde sa iei ustensilele necesare (nu mai spun de materia prima) iar gusturile noastre difera (in bine de data asta) de cele ale englezilor, care cand spun cake se refera in general la mult blat cu niste unt si gem sa tina straturile lipite, ceea ce face treaba decoratorilor de acolo mult mai usoara.
N-am foto decat cu ce am venit acasa la finalul fiecarei zi de munca, pentru ca la curs nu era voie, sa nu ne distraga atentia si sincer e o idee f buna. So here they are:
Ziua 1: Tort cu fantana arteziana din flori sclipicioase 🙂
Ziua 2: Sticla de sampanie (da totul e comestibil! inclusiv eticheta)
Ziua 3: Cale, trandafiri si orhidee
Ziua 4: the Wedding Cake
