Poveste intarziata de Craciun

Poveste intarziata de Craciun 1

Toata zapada asta m-a facut sa ma gandesc cu ciuda la zilele de primavara pe care le-am avut de Craciun, din punct de vedere meteo. Atunci era vremea sa stam troieniti in case, sa iesim la o batatie cu bulgari si sa ne duelam cu turturi de un metru! Asa ca, m-am gandit ca daca tot avem vreme craciuneasca si eu m-am trezit cu niste timp la dispozitie avand in vedere ca evenimentul la care lucram de doua luni s-a amanat, nu mai am nicio scuza sa va spun o poveste de la Berlin cu miros de vin fiert si multa ciocolata (si carnati si bere, fie vorba intre noi).

City break-ul asta venea fix dupa saptamana cu miile de cupcakes si febra inchiderii de an de la birou asa ca a fost una din vacantele fara planuri precise. In afara de faptul ca nu aveam de gand sa pun ceasul sa sune dimineata si stiam ca in ultima zi mergem la concertul Coldplay, nu aveam alte planuri concrete. Nici cu research-ul nu ma prea indeletnicisem, in afara de a citi tot ce a scris prietena mea Raluca despre Berlin, pe faimosul blog al belshugarilor 🙂 si de ghidul primit de la sora mea de Mos Nicolae, pe care am apucat sa-l citesc pe avion.

Asa ca, postarea de fata e ghidul lenesului prin Berlin, sau ce mai puteti face cand va treziti la pranz in vacanta. Pai, in primul rand muzee, chiar si cu un start intarziat tot mai apucati unul – doua pe zi, e drept ca cele mai multe se inchid pe la 5.30 – 6 dar sunt si altele, cum e Muzeul Zidului, Check Point Charile pe care il gasiti deschis pana la 9. Si cand zic muzee, apai zic muzee de toate genurile si pentru toate interesele: de la muzeul carnatului la clasicele galerii de arta, Berlinul le are pe toate. De exemplu, una dintre zilele de muzee pentru noi a inceput la Gemaldegalerie, un labirint de camere care gazduieste o colectie impresionanta de picturi semnate de nume care mai de care mai celebre (si audioguide gratuit 😉 ) si s-a incheiat la Muzeul Tehnicii, un paradis mai ales pentru baieti, dar pe care, spre marea dezamagire a lui Paul, nu am apucat sa il vizitam pana la capat si sa ajungem la colectia de avioane, pentru ca ne-am zgait prea indelung la locomotive si la barci.

Poveste intarziata de Craciun 2
Poveste intarziata de Craciun 3

Daca nimeriti inainte de Craciun nici nu aveti cum sa ratati weihnachtsmarkt – urile, adica targurile de Craciun, unde se vand diverse bunatati, pe baza de martipan, turta dulce, nuga si zahar caramelizat:

Poveste intarziata de Craciun 4
Poveste intarziata de Craciun 5
Poveste intarziata de Craciun 6

sau ornamente:

Poveste intarziata de Craciun 7

si unde intre un muzeu si un magazin va puteti opri la o cana de vin fiert, pe care apoi o puteti pastra daca nu mai cereti garantia de 2 euro inapoi. Si daca v-a luat foamea si nu e nici pranz nici cina, infulecati un bratwurst sau currywurst, dupa gust.

Poveste intarziata de Craciun 8

Insa, ne-a luat ceva pana sa dibuim restaurantele cu specific german. In apropierea hotelului nostru erau doua strazi pline ochi cu restaurante, un adevarat Turn Babel culinar dar nici urma de berarie germana, spre dezamagirea intregului grup. In cele din urma, care cum gasea vreun astfel de loc dadea de veste si pentru mine, cele mai memorabile au fost un restaurant cu specific bavarez, pe langa Friedrichstrase, mancare buna, (mai ales pe baza de carne, cred ca nu e un secret ca Germania nu e o tara de vegetarieni 🙂 ) si preturi foarte decente. Si o berarie cu self-service care mi s-a parut o idee geniala, unde aveai butoiul de bere sub masa si unde, in mod sigur, am galgait mai multa bere decat era cazul, ca doar curgea de la robinetul de pe masa.

Shoppingul e si el la mare inaltime in Berlin, de la strazi cu magazine dintre care cea mai cunoscuta probabil e Ku-Damm (Kurfürstendamm) la magazine universale posh cum sunt Galeriile Lafayette sau KaDeWe sau Galeriile Kaufhof unde puteti pierde foarte usor notiunea timpului si a bugetului. KaDeWe si Lafayette au niste food-courts minunate, unde va puteti opri sa mancati cam orice, de la peste la branzeturi sau de la mancare japoneza la patiserie frantuzeasca din cea mai fina (in KaDeWe, de exemplu, faimoasa cofetarie pariziana Lenotre are un stand al ei).

Poveste intarziata de Craciun 9
Poveste intarziata de Craciun 10
Poveste intarziata de Craciun 11

Daca cititi despre Berlin pe blogul meu si nu pe unul de travel inseamna ca e foarte probabil sa impartasiti iubirea mea sincera si usor obsesiva pentru ciocolata. Asa ca va rog eu mult, daca ajungeti in Berlin, dati o fuga si pana la concept-store-ul celor de la Ritter Sport (il gasiti pe Frantzosische Strasse, imediat dupa Galeriile Lafayette). Veti gasi sortimente de Ritter pe care nu le-ati mai vazut si o sa vreti sa le incercati pe toate (asa ca puneti un buget deoparte si loc in bagaje). Au si diferite pachete si oferte, puteti sa va faceti singuri un pot-pourri de ciocolata si sigur o sa plecati cu niste cadouri pentru prietenii gurmanzi. Atat va mai zic, eu am plecat cu 8 kg de ciocolata si am trecut cu mari emotii si niste ochi de Puss in Boots de tanti draguta de la German Wings de la check-in, care impresionata de speech-ul lui Paul despre spiritul Craciunului ne-a lasat sa trecem cu cele 2 kg in plus, fara taxe extra. Sper ca a avut sarbatori frumoase :D!

Poveste intarziata de Craciun 12

Evident Berlinul are mult mai multe atractii decat am insirat eu aici, cladirea Reichstagului, cu ingenioasa cupola de sticla chiar merita o vizita (este gratuita dar sa aveti grija sa va programati cu cel putin 3 zile in avans pe site-ul lor, altfel nu puteti intra), expozitia de grafitti pe ce a mai ramas din zid, si multe, multe altele. Noi am stat 5 zile si au mai ramas multe lucruri de vazut pentru o tura viitoare.

Poveste intarziata de Craciun 13

Profiterol fistichiu

Profiterol fistichiu 14

Oare numai eu aveam impresia ca profiterolul e un neam de inghetata? Mi-l amintesc mereu, pe meniul tuturor cofetariilor (cele de pe timpuri), langa sau in lista cu inghetata. Lucru care il scotea imediat de pe lista lucrurilor pe care aveam voie sa le mananc pentru ca, pe vremea respectiva, faceam amigdalita doar uitandu-ma la inghetata. Cand m-am mai luminat si pe noptierea mea, printre lecturile de seara au aparut tot mai multe carti de  bucate si mai putina beletristica, mi-am dat seama ca trebuie sa ii dau o sansa profiterolului sa imi arate de ce e el in stare.

Si ce e el de fapt, e o combinatie minunata de texturi si arome cu care te poti juca incercand diferite potriveli. Niste gogosele din aluat de choux pe care le umpli cu crema de patiserie (simpla sau aromata in fel si chip, cu ciocolata, alune, migdale, fistic, etc), cu frisca sau cu inghetata (cea din urma atat de populara la noi ca rareori il gasesti in alta combinatie). La glazura, din nou e dupa placul inimii dar e drept ca mie cel mai mult imi place cu ciocolata, care contrasteaza de obicei cu umplutura.

Profiterol fistichiu 15

Mai marturisesc faptul ca am murdarit un car de vase, pentru ca trebuie facute trei componente separate dar a meritat fiecare bol manjit (sa nu ziceti ca nu v-am prevenit).

Mai intai, pregatiti gogosele din aluat de choux. Daca aveti o reteta preferata de aluat de choux a la creme, folositi-o cu incredere. Eu am mers pe mana unui patiser italian, Giovanni Pina, a carui carte mi s-a lipit de mana  prin Italia (si bine a facut!).

Si zice Giovanni asa:
Intr-o oala, nu prea mare se pun la fiert 65 g unt cu 125 ml apa si putina sare. Cand incepe sa fiarba, presarati  75 g faina si amestecati vartos pana incepe aluatul sa se dezlipeasca de pe marginea oalei. Lasati sa se raceasca si adaugati 90 g oua (cam 3, mici) si 35 g de albus (cam un albus) pe care le-ati omogenizat in prealabil (folosind tel, furculita, ce aveti la indemana).

Profiterol fistichiu 16

Apoi puneti totul intr-o punga dotata cu dui rotund de vreo 9 – 10 mm si formati 25 – 30 de semisfere tuguiate intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Lasati 1,5 – 2 cm intre ele, iar daca nu aveti dui folositi o punga taiata la un colt sau o lingurita. Se coc 25 de minute in cuptorul incins la 185 – 190 de grade, timp in care se umfla frumos si se rumenesc putin. Le lasati sa se raceasca pe un gratar si va apucati de crema.

Crema de patiserie, imi inchipui ca este printre primele creme inventate vreodata si e atat de buna pe cat sunt ingredientele din care se face. Mie imi place sa o fac din cantitati egale de lapte si smantana dulce (proportia variaza insa, existand foarte multe retete de crema de patiserie) pe care le pun la fiert. Separat amestec galbenusuri cu zahar si putina faina, seminte din pastaie de vanilie si torn laptele fierbinte peste  ele, le arunc din nou in oala si stiu ca e gata cand se ingroasa, fara sa insist cu fiertul, pentru ca se pierde din finetea galbenusului. Pentru umplutura de fata am folosit 250 ml lapte, 250 ml smantana, 4 galbenusuri, 150 g zahar, 10 g de faina si un sfert de pastaie de vanilie.

Profiterol fistichiu 17

Cand s-a racit am adaugat la crema de patiserie 50 g pasta de fistic iar aroma pe care i-o da cremei e cu adevarat fantastica. Dar daca nu puteti pune mana pe pasta de fistic (a mea e tot din Italia) si nu vreti sa ramaneti la crema de vanilie, combinatiile sunt multe, puteti adauga nutela, unt de arahide, vreun lichior care va place (o lingura), etc.

Profiterol fistichiu 18

Urmatorul pas este sa umpleti choux-urile. Operatiunea se face fie cu un poche si dui pe care il infigeti in gogosi, fie facand o taietura (dar nu cat sa separati jumatatile) si “indopati” choux-urile cu lingurita. Apoi le asezati cate 5 – 6 in boluri sau faceti o piramida si turnati peste un ganache, facut intocmai ca aici, din 120 g de ciocolata neagra (50 – 55 % cacao), 120 de ml smantana dulce si o lingura de rom. Turnati ganache-ul imediat ce l-ati facut, cat inca e cald si curgator. Eu am mai aruncat deasupra o mana de fistic maruntit. Nu pot sa va explic cat a fost de bun, mai intai dai de aroma intensa de ciocolata neagra, dar cum incepi sa mesteci te loveste crema fina cu fistic care iti merge direct la inima, totul in invelisul subtire de choux care echilibreaza desertul pentru ca nu e dulce.

Profiterol fistichiu 19

Disclaimer: Relatarea ar putea fi influentata de faptul ca e primul dulce pe care il mananc dupa o luna de dieta :D!

Bolul perfect si supa englezeasca

Bolul perfect si supa englezeasca 20

Vine un moment in viata unui om in care cum intra intr-un magazin de decoratiuni interioare incepe de scaneaza dupa inca o farfurie alba si nu pleaca de acolo pana nu ia cu el macar o lingurita desperecheata sau un prosop de bucatarie cu imprimeu interesant. Ok, poate nu e un moment din viata oricarui om dar sigur e ceea ce fac mai toti food bloggerii sau pasionatii de food photo, mereu cu ochii in patru dupa recuzita pentru pozele lor. Cam asta faceam eu la Ikea acum ceva zile cand am dat peste aceasta minunatie de bol cu picior, un pahar expandat in fata caruia am inceput sa visez la tot ce ar putea sa tina in el. Numarul unu pe lista  a fost un “trifle” pe care planuiam sa il fac de revelion, dar n-a mai fost cazul ca tortul cu banane si ciocolata ne-a fost de-ajuns. Si oricum eram profund amarata ca n-am un recipient adecvat.  Dar sa traiasca Ikea ca m-a scos din impas si cum am venit cu el acasa am si inceput sa pregatesc la trifle.

Eu imi inchipui ca ii spune trifle (un fleac, o bagatela) pentru ca e usor de facut. Se pare ca este un desert foarte vechi, traditional in Anglia, in preajma Sarbatorilor, un fel de neam de tiramisu doar ca si italienii ii recunosc originile si ii spun “zuppa inglese”.

Cele mai multe retete pe care le-am studiat au straturi de blat insiropat (de obicei cu ceva care contine alcool), crema de oua englezeasca (creme anglaise sau custard), ceva gelatina si frisca. Mie mi-a placut reteta asta pe care am mai adaptat-o pe ici pe colo. E mai putin inchegata decat daca as fi mers pe ceva cu gelatina dar am preferat asa iar descrierea pe care i-a facut-o un prieten “inghetata de iarna” arata ca a iesit exact ce speram.

Asadar, lista de cumparaturi pentru trifle a aratat asa:
un pachet de piscoturi – de 200 g din care am folosit jumatate dar data viitoare l-as pune pe tot
fructe de padure congelate – 500 g, Auchan e cea mai buna sursa, au un mix foarte bun, vrac
mascarpone – 250 – 300 g
zahar – 160 g
oua – 5, din care se folosesc doar galbenusurile
smantana dulce, pentru frisca – 450 ml
lapte – 250 ml
optional – o lingura de amidon si trei linguri de lichior (de zmeura, capsuni, mure, ce aveti prin casa)

Bolul perfect si supa englezeasca 21Mai intai am pregatit crema de oua, astfel: 250 ml de lapte, 250 ml smantana dulce se pun la fiert cu o jumatate de pastaie de vanilie (pe care o despicati cu un cutit, radeti semintele, pe care le adaugati apoi la amestecul de lapte). Pana ajunge sa clocoteasca laptele, bateti cele 5 galbenusuri cu 100 g zahar si amidonul daca vreti sa iasa o crema mai groasa (altfel are consistenta unui sos). Cand laptele ajunge aproape de punctul de fierbere se ia de pe foc si se toarna in fir subtire si amestecand in continuu peste galbenusuri. Apoi turnati sodoul inapoi in oala, trecandu-l printr-o strecuratoare. Se pune oala inapoi pe foc (foarte mic sau pe bain marie daca nu ati mai facut crema de oua, ia mai mult timp dar e mai sigur) si trebuie pazita secunda cu secunda (oricum se amesteca in coninuu asa ca nu aveti motiv sa plecati de langa oala). Trebuie pazita ca sa nu fiarba, pentru ca atunci facem un fel de omleta ci doar cat sa atinga consistenta smantanii lichide (ceva mai groasa in varianta cu amidon). Se lasa la racit si apoi se amesteca cu branza mascarpone (pe care o bateti putin inainte ca sa se omogenizeze mai bine)

In continuare va puteti ocupa de fructele de padure. Eu le-am aruncat din congelator in cratita, cu 60 g zahar si cele 3 linguri de lichior (de fragi) si le-am lasat pana s-au decongelat si au inceput sa fiarba si apoi, inevitabil, le-am lasat si pe ele la racit.

Cand totul ajunsese la temperatura camerei m-am apucat de asezat straturile: piscoturile rupte fara ceremonii peste care am turnat (cu lingura ca sa fie imparteala uniforma) mai toate fructele si zeama lor, apoi am pus crema de oua cu mascarpone si la final, restul de 200 ml de frisca pe care o batusem cu putin zahar (aici e dupa gust) si o lingura – doua de fructe de padure. Pentru ca in crema nu am pus nici gelatina, nici amidon, chiar si dupa ce sta la frigider (macar o ora – doua), nu se intareste cine stie ce, dar mie mi-a placut mult consistenta, doar ca nu e prea prietenoasa daca vreti sa o transportati (sa zicem in vizita la niste prieteni :p).

Evident puteti fi cat de creativi vreti cu asezarea straturilor si cu ornamentarea si se poate face si sub forma de portii individuale, in pahare.

Un an in borcan

Azi e exact un an de cand m-am lansat la apa cu Cookie Jar si am zis ca ar fi frumos si rotund sa sarbatorim cu niste macarons, ca doar asa am si inceput. La primele macarons ziceam ca e norocul incepatorului. Acum, dupa un an, cateoadata inca mai cred ca e norocul incepatorului dar daca am invatat ceva de la fursecurile astea cu personalitate este ca repetitia e intr-adevar mama invatarii.

Un an in borcan 23

Am avut un an incredibil, din fiecare reteta pe care am postat-o aici am invatat cate ceva, cateodata o tehnica noua, alta data o combinatie de ingrediente sau pur si simplu ca mai am atatea de invatat si experimentat. Tot prin borcan am cunoscut niste oameni minunati si am primit mailuri si comentarii care mi-au facut zilele mai bune sau mai interesante. N-o sa uit niciodata emotia cu care am dat click pe mailul in care era primul cometariu de la o persoana pe care nu o cunosteam. Pana sa se incarce pagina iti trec prin cap o mie de lucruri “daca nu-i place de mine?”, “daca am scris ceva gresit”, “daca nu i-a placut reteta” si cate si mai cate intrebari care in momentul in care esti nou prin blogosfera ti se par niste adevarate catastrofe. Am gasit motive si curaj sa incerc lucruri de care nu m-am crezut in stare, dar care, dupa ce a trecut senzatia de oboseala, m-au lasat cu capul zumzaind de idei si posibilitati.

Un an in borcan 24

 

Abia imi vine sa cred ca am reusit sa ingramadesc atatea intr-un an (2011 in general _ blogul si tot ce-a venit cu el), dar asa zice arhiva asa ca trebuie sa ma conving si sa imi iau avant pentru urmatorul an in care sper sa fac si mai multe. Asa ca, va multumesc ca sunteti pe receptie, ca unii dintre voi va faceti simtita prezenta si ca ati facut ca borcanul meu sa fie un loc foarte placut!

Un an in borcan 25