Lună: aprilie 2012

Eu sunt o mare admiratoare a Casei Regale a Romaniei. Pe langa lucrurile extraordinare care se intampla cu ajutorul Fundatiei Principesei Margareta a Romaniei, am fost crescuta intr-o familie de regalisti. Istoria e una din marile pasiuni ale tatalui meu asa ca vrand nevrand am primit multe lectii de-a lungul timpului. Iar unele din discutiile cu tata (cateodata pacifiste cateodata mai inversunate) mi-au format multe dintre opiniile si valorile pe care le am ca adult. Iar Casa Regala este pentru mine un simbol al unor vremuri in care exista un set de valori mult  mai sanatoase dupa care se conducea societatea noastra, schinguita intre timp de anii de comunism. E simbolul unor timpuri in care clasa politica era formata din oameni ca Bratianu, Kogalniceanu, Maniu…

Dar ce legatura are asta cu cencii (ajungem si la ce sunt cencii imediat 🙂 )? Are legatura cu o minunata idee a celor de la Electrolux care s-au gandit sa faca un concurs al carui mare premiu este o Cina la Palatul Elisabeta, in prezenta Principesei Margareta. Pai cand am citit eu mailul de invitatie n-am stiut cum sa dau click mai repede pe site-ul Electrolux sa vad retetele din care trebuia sa aleg una pe care sa o gatesc intr-o maniera personala si sa o astern aici.

Am scanat repede lista si-am pus ochii pe acest desert minunat cu crema de mascarpone si nume haios. Reteta originala o gasiti aici si de cum am zarit crema de mascarpone gandul meu s-a dus la zmeura.

Pentru cenci e nevoie de 300 g faina, 50 g zahar, 40 g unt topit, 2 oua, coaja rasa de portocala, putina sare. Amestecati totul intr-un bol pana aluatul incepe sa se lege si il framantati ca sa se omogenizeze toate ingredientele. Apoi luati bila de aluat, o aplatizati, o inveliti in folie de plastic si o lasati la congelator 30 de minute.

Intr-o cratita/ tigaie destul de incapatoare puneti 400 – 500 ml de ulei pentru prajit (floarea soarelui, palmier, etc) si puneti-l pe foc. Scoateti aluatul racit si odihnit si pe o supfrafata pe care ati presarat faina intindeti o foaie subtire de cca 3 mm grosime). Aici m-am despartit de indicatii si in loc sa tai aluatul fasii am luat un decupator rotund pentru patiserie si am taiat cerculete cu diamentrul de 5 cm. Cand am socotiti ca uleiul e fierbinte l-am incercat cu o bucata de aluat care s-a umflat si rasucit putin si in cateva minute a capatat o culoare aurie ca si gogosile. Am prajit cate 4 – 5 cenci odata, pentru ca aveam nevoie sa iasa relativ plate astfel incat “minciunelele” mele rotunde nu trebuiau sa stea ingramadite. Se scot din baia de ulei si de aseaza pe o farfurie cu hartie de bucatarie si se lasa la racit.

Intre timp am preparat crema din 45 de grame zahar tos, 2 galbenusuri, 250 de grame de mascarpone, 120 ml smantana pentru frisca, 2 linguri de Marsala si o lingurita de extract de vanilie. Zaharul, galbenusurile se bat cateva minute cu mixerul pana se umfla si se albesc. Se adauga mascarponele, Marsala si vanilia si se mixeaza din nou. Separat batem frisca spuma si o adaugam la crema de mascarpone amestecand usor cu o spatula. Crema am lasat-o 20 de minute la congelator sa se raceasca bine si pentru ca nu era destul de tare pentru constructia pe care o aveam eu in minte, dupa ce am scos-o din congelator am mai batut-o cu mixerul ca sa fie pufoasa si sa isi pastreze forma. Am pus apoi crema intr-un poche cu dui cu deschizatura de 10 mm si m-am pus pe construit.

Alegeti cele mai drepte bucati pentru baza – restul nu conteaza, pentru ca se aranjeaza usor pe crema. Puneti un strat de crema, apoi niste zmeura si presarati putin fistic maruntit. Am mai pus un motz mic de crema ca sa se lipeasca urmatorul cenci si am repetat straturile de inca doua ori. La final, nu mai punem motul de crema ci presaram zahar pudra.

Eu era sa nu mai mai opresc din mancat cenci cand stateau la racit in farfuria lor – sunt crocanti si aromati iar in combinatia cu crema si zmeura iese ceva nemaipomenit!

Totul a inceput cu primele “torturi iepuresti” executate cu ocazia unui mare eveniment in vecini. By now, sunt sigura ca ati vazut ispravile care au facut inconjurul facebook-ului pozate cu maiestrie din toate unghiurile de Ana (aka Cookie, aka easy-peasy). Dupa degustarea primului tort, cel cu mousse de zmeura, zice Ana ca eu cica as putea sa recreez un anume tort al copilariei ei. “Challange accepted” cum ar zice the Barnacle. Am trimis invitatiile, am scos suportul de tort primit de ziua mea de la colegi din cutia plina de scartz si am cumparat un pui din ceramica pentru poza. Tot ce mai trebuia era tortul copilariei Anei :).

Noi am presupus ca tortul facut de vecina Anei era cu esenta de fistic si daca as fi gasit as fi pus si eu de dragul vremurilor apuse dar se pare ca esenta de fistic a disparut asa ca am apelat la depozitul de pasta de fistic din Italia (aceeasi pe care am folosit-o la profiterol). Cand am facut profiterolul am crezut ca mi-a placut atat de mult crema cu fistic pentru ca fusesem la dieta. Ei bine nu, e la fel de buna si daca nu tii cura (evident daca iti place fisticul) si disperata ca dispare stocul de borcane cu pasta de fistic am pus niste fistic crud intr-o rasnita de cafea pana a iesit o pasta care poate fi combinata cu succes cu crema de patiserie ca sa iasa o crema de fistic excelenta.

Va zic ingredientele pentru diferitele componente ale tortului si apoi trecem la treaba.

Pentru blatul cu fistic e nevoie de:
50g fistic macinat (crud, nesarat, decojit)
200g faina
250g unt moale
200g zahar
o lingurita esenta de vanilie
5 oua intregi, medii sau mari
1 lingurita praf de copt
putina sare

Pentru mousse-ul de zmeura:
250 ml smantana pentru frisca
60g zahar pudra
130g zmeura (poate fi si congelata)
7g gelatina, inmuiata in 4 linguri de apa

Pentru crema cu fistic:
125 ml lapte
125 ml smantana pentru frisca
4 galbenusuri
75 g zahar
30 g faina
50 g pasta de fistic

Pentru sirop:
o ceasca zahar
o ceasca apa
doua lingurite esenta de vanilie
coaja rasa de portocala (optional)

Pentru crema de unt cu zmeura
110g unt moale
350g zahar pudra
2 linguri zmeura, pasata

Pentru blat cuptorul se incinge la 175 – 180 de grade si se pregateste (cu unt si faina sau cu hartie de copt) o tava de tort cu diametrul de 21 – 22 de cm. Intr-un bol cerneti faina, adaugati praful de copt, sarea si  fisticul macinat si amestecati bine totul. Intr-un alt bol bateti untul impreuna cu zaharul pana amestecul e pufos si deschis la culoare. Apoi adaugati ouale, unul cate unul, amestecand dupa fiecare. La final, adaugati amestecul de faina si omogenizati cu o spatula. Rasturnati compozitia in tava de tort si o coaceti aprox 50 de minute (pana la proba cu scobitoarea care trebuie sa iasa curata din mijlocul blatului, fara resturi de aluat necopt pe ea). Scoateti blatul din tava (cand puteti umbla la el fara sa va ardeti) si lasati-l la racit pe un gratar.

Cat se coace blatul e bine sa faceti si siropul, ca sa se raceasca si el. Puneti zaharul si apa la fiert si cand s-a topit tot zaharul si a clocotit siropul adaugati esenta favorita. Mie imi place cea de vanilie pe care o fac singura din pastai de vanilie, e incomparabila fata de cea sintetica. Lasati si siropul la racit.

Tot din timp trebuie pregatita si crema de patiserie pe care o imbogatim cu fistic. Este aceeasi reteta din cartea domnului Pina pe care am folosit-o si la profiterol, adaptand cantitatea, cat sa ajunga de un strat de crema. Se pune laptele si smantana la fiert. Intre timp, galbenusurile se bat cu zaharul si cu faina, doar cat sa le omogenizati, nu e nevoie de mai mult. Cand laptele e aproape de punctul de fierbere il turnati usurel, in fir subtire in amestecul de oua cu zahar si sodoul astfel obtinut il puneti din nou in oala, pe foc, amestecand in continuu pana incepe sa se ingroase (nu se ingroasa extraordinar de tare cat e fierbinte pentru ca nu are prea multa faina si are doar galbenusuri de aceea crema nu trebuie sa fiarba, va dati seama ca e facuta cand spatula lasa urme in urma ei). Se lasa la racit si de adauga pasta de fistic.

Mousse-ul de zmeura trebuie lasat la urma, avand gelatina crema incepe sa se intareasca aproape imediat asa ca e bine sa il faceti cand sunteti gata sa asamblati tortul. Pentru mousse pasati zmeura (proaspata sau complet dezghetata) intr-un robot sau cu ajutorul unui mixer vertical apoi incalziti-o bine (la microunde sau intr-o cratita) – trebuie sa fie fierbinte dar nu clocotita. Adaugati gelatina inmuiata in prealabil si amestecati pana se topeste. Orice faceti, nu fierbeti gelatina pentru ca isi pierde proprietatile. Lasati zmeura sa ajunga aproape de temperatura camerei si apoi bateti smantana pentru frisca, racita in prealabil, impreuna cu zaharul pudra. Frisca nu trebuie sa fie teapana ci mai degraba moale, ca sa nu riscati sa o taiati. Puneti zmeura peste frisca si amestecati usor astfel incat sa se omogenizeze dar amestecul sa ramana pufos.

Blatul se taie in trei. Puneti baza pe suportul de tort si insiropati-l cu ajutorul unei pensule de patiserie, cu siropul rece. Intindeti mousse-ul de zmeura in strat uniform si puneti-l la congelator 15 – 20 de minute. Poate fi pus si la frigider dar dureaza mai mult pana se intareste. Adaugati felia de blat din mijloc, repetati insiropatul si puneti crema cu fistic. Adaugati ultimul strat de blat si insiropati-l si pe acesta. Puneti tortul la frigider intre o jumatate de ora si o ora.

Intre timp bateti untul cu zaharul pudra, adaugand la final zmeura pasata si mixand pana crema de unt devine roz.

Eu am doua momente favorite cand fac un tort. Unul este decoratul – cand au trecut toate etapele in care murdaresc un car de boluri si spatule si fac firmituri peste tot, se reinstaleaza calmul in bucatarie si tot ce trebuie sa fac este sa asez toate floricele, personajele sau alte decoratiuni migalite. E foarte dragut pentru ca abia atunci se iveste povestea cu adevarat si se fac legaturile intre personaje si scenografie :). Al doilea moment favorit e fix inainte de asta, cand trebuie sa acopar tortul cu crema de unt, ceea ce pe engleza se numeste crumb coat si pentru care nu am echivalent in romana. Stratul de unt are rolul de a mai acoperi imperfectiuni iar in cazul in care tortul e acoperit cu pasta de zahar tine apa din creme si blat la distanta si ajuta pasta sa se lipeasca de tort.

Dupa ce v-ati distrat cu crumb coat-ul mai tineti tortul putin la frigider (cam 15 min) si transferati restul de crema de unt intr-un poche cu dui pentru petale (este cel cu deschizatura ca o linie, usor mai cascata la unul dintre capete). Scoateti tortul din frigider si  incepeti sa crosetati la “volanele” din crema tinand poche-ul aproape vertical pe langa tort si miscandu-va repejor de la stanga la dreapta, intr-un interval de aprox 2 cm, pornind de la baza inspre varf. Si tot asa. Faceti un model asemanator si pe “capac” sau il puteti lasa fara model, daca crumb coat-ul e prezentabil si nu se zareste blatul.

Jumatate l-am decimat pe loc in seara cu pricina, crema de fistic a devenit legendara si eu trebuie sa fac ceva cu puiul ala ca se uita foarte urat la mine, cred ca avea impresia ca primeste si el tort.

Iepure mov 1: Daca mai vad o poza cu mine, oua, flori si urari, va sparg pe toti! Si apoi va dau in judecata pentru drepturi de proprietate
Iepure roz: pfuuu, iar a inceput asta cu drepturile lui, nu mai termina pana la Pastele celelalte!
Iepure albastru 1: ha ha haaaapciu
Iepure galben 1:bless you
Iepure albastru 2: hiii asta de langa mine e martian!
Iepure verde: I’m too sexy for my shirt, too sexy for my shirt, so sexy it hurts…
Iepure mov 2: Mie mi-e foame si nu ma baga nimeni in seama
Iepure bleu 1: .. si cand m-am trezit eram albastru!
Iepure roz: daca mai vad un cozonac in fata ochilor, vomit
Iepure bleu 2: NU PE MINE!!!
Iepure portocaliu: daca ma duceam la audisii la Twilight, Pattison ala nu avea nisio sansa!
Iepure galben 2: Zzzzzzzzzzzzzzz

Asta iarna, in valtoarea alba care a cuprins Bucurestiul si care parea ca nu mai pleaca (iar acum zici ca nici n-a fost) pe mine m-a apucat pofta de fursecuri asa ca m-am pus pe copt. Voi n-ati vazut rezultatele ca eram intr-un fel de sabatic cu blogul dar si pentru ca cel mai des am facut minunatiile de chocolate chip cookies ale lui David Lebovitz, pe care daca nu le-ati incercat deja, uite aici aveti reteta.

Dar printre altele, am incercat si ceva nou, tot o retata de-a lui David din the Great Book of Chocolate (care e intr-adevar great, nu prin dimensiune ci prin minunatele retete si povesti despre ciocolata). Si anume am facut niste biscuiti cu ciocolata si caju. Cel mai mult si mai mult la reteta asta imi place felul in care granulele de cafea subliniaza gustul de cacao si le da  biscuitilor o aroma intensa, asa cum te-ai si astepta de la ceva atat de inchis la culoare.

Asadar, scotociti prin frigider, sertare si dulapuri dupa urmatoarele ingrediente:
230 g de unt, moale
200 g  zahar
180 g zahar brun
2 oua
1 lingurita esenta de vanilie
2 lingurite cafea instant
200 g faina
60 g cacao
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1 lingurita cristale de sare de mare
100 g caju prajit si maruntit putin
100 g ciocolata neagra, maruntita

Incingeti cuptorul la 160 de grade si pregatiti o tava (sau trei daca aveti mai multe) cu hartie de copt. Puneti untul intr-un bol impreuna cu cele doua feluri de zahar si bateti cu mixerul pana se deschide la culoare si arata pufos. Se adauga ouale, vanilia si cafeaua instant si se amesteca din nou pana se omogenizeaza. Intr-un alt bol amestecati bine faina, pudra de cacao, bicarbonatul si sarea apoi rasturnatile peste untul cu zahar si amestecati. La final se adauga alunele caju si bucatile de ciocolata.

Modelati aluatul in bile de aprox 4 cm diametru, folosindu-va fie de maini (dar fiti pregatiti sa va manjiti bine) fie de doua linguri. Eu am optat pentru a doua varianta, chiar daca au avut forme si suprafata putin mai neregulata. Fiti generosi cu spatiul dintre fursecuri – David zice 5 cm – pentru mine distanta asta a fost prea generoasa, pentru ca nu s-au latit atat de tare la copt, asa ca la a doua tura am pus mai multe bile pe o tava si am lasat spatiu undeva la 3 cm intre ele.

Se tin la cuptor 20 – 25 de minte si spre deosebire de chocolate chip cookies, mi-au placut mai mult complet reci. Sunt mai pufosi ca si consistenta, adica nu au textura carameloasa si nici decadenta celor cu ciocolata si alune, dar merg excelent langa un (chai) latte.