Week-end-ul trecut am fost in locul magic, unde, pentru ca nu avem 3G decat in anumite colturi ale gradinii si la TV se prind doar 4 canale din care doua cu niste pureci foarte optzecisti, mai si gatesc. Cum mesele principale sunt de genul orice la gratar, bucataria imi ramane mie pentru salate si desert. De multe ori, cad in capcana reconfortanta si cremoasa a unui cheesecake (care, zau, nu se demodeaza niciodata) insa acum aveam nevoie de ceva mai potrivit pentru cafeaua de dimineata, la care eu e musai sa am ceva dulce.
N-am pornit la drum asa cu mana goala ci cu o punga de prune, ceva piersici tomnatece de supermarket si Good Food de septembrie de unde am cules reteta asta si am mai adaptat-o la propria camara si gusturi.
Dupa ce va dau reteta, va mai zic, pe foarte scurt ce am mai facut vara asta, in caz ca va intrebati.
Ingrediente:
Pentru stratul de fructe lipicioase
– 300 g prune cantarite fara samburi
– 3 piersici, taiate felii groase
– 20 g unt
– 4 linguri zahar brun
Pentru prajitura:
– 170 g de unt
– 150 g de zahar brun
– 100 g miere
– 2 oua intregi
– 250 ml lapte
– 300 g faina
– ½ lingurita bicarbonat de sodiu
– 1 ½ lingurita scortisoara macinata
– 1 lingurita cuisoare macinate
– 100 g samburi de nuca, usor prajiti
Asadar, pregatiti o tava de 20/30 de cm si incingeti cuptorul la 180 de grade C. Tava mea era teflonata asa ca am uns-o direct cu un strat generos de unt (fara sa o mai tapetez cu hartie de copt) si am presarat 4 linguri bune de de zahar brun (ca si la prajitura rasturnata cu prune).
Prunele le-am taiat jumatati si le-am scos samburii iar piersicilor le-am aplicat acelasi tratament, dupa care le-am feliat destul de grosolan. Mi-a placut foarte tare combinatia, piersicile au fost mai carnoase, asa ca prajitura a avut mai mult fruct intreg, decat daca ar fi fost doar prune, care se topesc mai tare. Fructele le-am asezat in tava, peste zahar si unt – nici foarte artistic dar nici dezordonat, oricum, prunele cu miezul in jos – tineti minte ca prajitura va fi rasturnata.
Mai intai luati o cratita de min 1,5 l si puneti in ea untul, zaharul brun, moale (din cel cu aspect de nisip umed, preferatul meu este cel de SanoVita, pe care in unele supermarketuri il gasesc la categoria bio/naturiste) si mierea. Puneti cratita pe foc si amestecati pana se topeste totul si arata omogen. Pana se mai racoreste siropul, amestecati in alt vas, mai incapator, faina, bicarbonatul de sodiu, o lingurita jumatate de scortisoara si una de cuisoare macinate (puteti incerca si alte combinatii de mirodenii dar insist pentru scortisoara).
Cand se mai racoreste siropul adaugati ouale, unul cate unul si apoi laptele. Am facut o groapa in bolul cu faina si mirodenii si am turnat ingredientele lichide. Cu putin inainte sa devina omogen, am adaugat o mana de nuci decojite cu mandrie, in cel mai traditional mod, pe un butuc de lemn din fundul gradinii. Mai amestecati fix cat sa inglobati nuca si turnati amestecul peste fructe si iute la cuptor unde eu am tinut-o 40 de minute (parea coapta mai devreme pe margini dar sa verificati bine pentru ca mijlocul se coace mai greu).
Dupa ce o scoateti din cuptor mai asteptati 5 minute si apoi cu atentie sa nu va cada ceva sirop fierbinte pe maini (deci aveti grija sa acoperiti tava cu un suport mai mare decat e ea si sa va captusiti cu manusi pentru cuptor) intoarceti prajitura si lasati-o sa se (mai) raceasca pana sa va infigeti in ea cu o cana de ceai/cafea/lapte in mana (pana am facut pozele de final disaparuse primul sir de patratele, deci n-are rost sa pretind ca nu am mancat-o aburinda).
Prajitura in sine e un fel de turta dulce in varianta moale si pufoasa iar fructele sunt exact ce ii trebuie ca sa o faca putin acrisoara si ceva mai zemoasa .
Acum, daca ati dat click pentru reteta, ne vedem data viitoare :), pentru ca urmeaza partea a doua, in care bat campii fara legatura cu prajitura.
De la Pavlova incoace multa lume mi-a zis, ba pe facebook, ba prin comentarii, ba pe gura ca le e dor sa mai vada ceva pe blog. Le sunt recunoscatoare pentru ca am avut momente, putine, e drept, in care nu credeam ca o sa mai am cum sa introduc si blogul in to-do list-ul meu tot mai lung. Construitul unui business in care esti resursa principala, in care esti responsabil de intalnirile cu clientii, raspunsul la mailuri & telefoane, predat si pregatit acte pt evidenta contabila, platit facturi, desenat de torturi si apoi de produs efectiv manual si minutios toate decoratiunile de pe minunatele torturi, planificat munca si facut necesarul de aprovizionare e putin incompatibil cu viata privata si cu orice idee de timp liber. Nu vreau sa inteleaga cineva ca ma plang, imi place foarte mult ceea ce am ales sa fac doar ca daca ziua ar avea macar 36 de ore probabil m-as simti ceva mai bine. Sunt sigura ca oricine incepe o afacere, indiferent de domeniu, trece prin fix aceleasi etape care inseamna ore multe dedicate noului “copil”, in detrimentul timpului pentru orice altceva (hobby-uri, vacante, dormit, familie & prieteni, etc).
Asa ca, vara asta am ratat mai multe evenimente si intruniri si majoritatea week-endurilor, care, pentru un cake maker, inseamna in cel mai bun caz o duminica + luni si in cel mai rau, cateva ore duminica, cat sa prinzi un brunch la Simbio sau un burger la The Garden (in lipsa celor de la Simbio :P).
Totusi, highlighturile verii mele, lasand torturile la o parte, ar fi asa:
– Barbecue-ul Good Food – editia a doua, tot in frumoasa gradina La Seratta, tot cu mancare excelenta si multa lume cunoscuta dar si necunoscuta, semn ca de cand am stat pe banca de rezerve a food-bloggerilor peisajul s-a imbogatit :).
Credit foto: BBC Good Food Romania
– Aparitia Omnivor, un supliment de cultura gastronomica, scos de echipa Decat o Revista (DOR), odata cu DOR #12, unde, yours truly se intinde pe doua pagini
– Petrecerea de la Simbio cu cei-mai-buni-burgeri, pulled-pork-ti-se-topeste-in-gura de la Mazi, placintele mele si kick-ass Lynchburg Lemonade powered by Jack Daniels
Credit foto: Catalina Zaharescu, Kiss the Cook – toata atmosfera si mancarea o puteti vedea aici, in albumul Catalinei.
– Vacanta in Skiathos – unde am luat o pauza de la de toate – munca, mailuri, telefoane si am plonjat cu capul inainte in albastrul lor infinit si in farfuriile cu mancarea aia extraordinara, la care se pricep grecii asa bine.
Deci despre mine sa stiti ca fac bine si ma gandesc cu jind la zilelele racoroase de toamna in care dam drumul la cuptoare si bem ceaiuri, cafele aburinde si vin rosu. Here’s to wishful thinking!
