Am scris si rescris de multe ori inceputul de la postarea de fata, osciland intre extreme: de la extrem de pompos si lacrimogen la extrem de scurt si la obiect. Dar concluzia e una singura: mi-a fost extrem de dor sa scriu pe blog.
In ultimul an mi s-au intamplat atatea lucruri despre care am gandit “ce dragut ar fi sa scriu despre asta pe blog” incat, cred ca explodam daca mai amanam mult. Declarativ n-am avut niciun moment in care sa spun clar si fara drum de intors ca nu o sa mai scriu niciodata pe blog. Insa, in adancul sufletului, dupa ce a trecut un an de la ultima postare si tot nu reusisem sa scriu ceva, resemnarea si autoconsolarea de genul “ai atata treaba, cand sa o mai faci si pe asta” pareau sa se fi cronicizat.
Dar pe tot parcursul anului trecut am tot colectionat motive sa ma intorc. Au fost cupluri care au venit la degustare si care mi-au spus ca ma stiu de pe vreme blogului, a fost martisorul primit in casuta postala de la Silvia din Sibiu, au fost mesajele pe Facebook de la oameni care mi-au spus ca inca mai intra pe blog cu speranta ca am revenit. Ultima picatura a fost colaborarea cu Lidl Romania care mi-a adus aminte cat de mult imi place sa fac prajituri si sa impartasesc asta cu ceilalti, prin retete si nu numai prin bunataturile pe care le facem la Cookie Jar. Asa ca, iata-ma aici cu o sarlota si o multime de povesti care asteapta sa fie istorisite prietenilor vechi si noi. Nu ma apuc acum sa le insir pe toate, vor veni cu timpul sau poate aveti voi curiozitati la care voi raspunde cu drag.
Pana una alta, sa va spun cum e cu sarlota. Sarlota este un desert neam cu mousse-urile, care are foarte putin blat si multa crema spumoasa, intarita cu gelatina, cel mai adesea un fel de bavareza. Charlotte Russe este o inventie a marelui cofetar Careme, cunoscut pentru creatiile sale extravagante, deliciul nobililor europeni de la inceputul secolului al XIX-lea. Aceasta are ca si particularitate faptul ca este ornata cu piscoturi. Mai exista si varianta royala la care se foloseste felii de rulada cu gem si care este, de altfel, prima charlotte pe care am executat-o, prin clasa a zecea, tot cu ocazia unui revelion, dupa o reteta de pe Rai 1. Tin minte ca la vederea domului de mousse de zmeura, acoperit cu rulada cu gem ca niste trandafiri am ramas cu gura cascata si am jurat ca desert mai frumos nu exista! De data asta am ales am ales insa varianta cu piscoturi pentru ca aveam in cap alt mod de prezentare.
Totul trebuie pregatit cu o zi inainte sa mancati efectiv prajitura pentru ca sarlota are nevoie de aproximativ 6 ore de frigider pentru a se intari iar glazura de pe piscoturi este mai bine sa fie, de asemenea, intarita.
Ingredientele pentru 8-10 portii sunt:
Bavareza cu fructul pasiunii si qumquat
500 ml lapte
4 galbenusuri
200 g zahar
Sucul de la 4-5 maracuja (sau fructul pasiunii)
250 de grame (o caserola) de qumquat (sunt niste fructe care seamana cu niste portocale minuscule si lunguiete, acre ca naiba crude, foarte aromate gatite).
14 g gelatina (eu prefer sa folosesc foi)
400 g frisca
Decor
2 pachete piscoturi
30 de grame albus de ou ( aproximativ 1 albus)
160g zahar pudra
Fructe exotice (Kiwi, physalis, dragonfruit – phitaya, rodie, ananas), curatate si taiate felii/cuburi
Taiati fructul pasiunii in doua si separati sucul de seminte (folosind o strecuratoare fina). Cand alegeti fructul pasiunii la magazin, luati-le pe cele zbarcite pentru ca sunt mai coapte si dau mai mult suc. Intr-o cratita mica, puneti la fiert sucul de la maracuja (fructul pasiunii) cu 100 de grame din cantitatea de zahar, impreuna cu fructele de qumquat taiate felii si fara samburi. Lasati-le pe foc pana dau un clocot-doua, veti vedea ca sucul se ingroasa si qumquatul capata un aspect translucid.
Puneti laptele pe foc iar intr-un alt bol bateti galbenusurile cu restul de zahar. Cand fierbe laptele, turanti-l in fir subtire peste galbenus, amestecand continuu si transferati amestecul inapoi in oala, pe foc foarte mic sau bain marie. Aici este o parte putin mai delicata: amestecul de lapte si galbenus nu trebuie sa treaca de 83 de grade, deci in niciun caz nu trebuie fiert. Insa, nu aveti nevoie de termometru, doar de amestecat continuu si vigilenta :). De indata ce crema se ingroasa putin, capatand textura smantanii uht (deci in continuare foarte lichida, doar putin ingrosata si fina), o puteti lua de pe foc.
Inmuiati foile de gelatina in apa rece si, cand sunt moi trebuie stoarse si adaugate la crema fierbinte. Strecurati, adaugati fructele si puneti la racit in apa cu gheata (sau in gramada de zapada de pe pervazul geamului de la bucatarie, sa zicem). Mai amestecati din cand in cand, nu trebuie sa se intareasca, doar sa ajunga la temperatura camerei.
Intre timp, pregatiti forma in care vreti sa formati sarlota, eu am folosit un bol usor conic pentru ca am vrut ca baza sa fie mai mare decat varful, dar puteti folosi si ceva cilindric sau, de ce nu, o tava patrata. Tapetati forma aleasa pe interior cu fasii de folie alimentara, transparenta, asa va fi foarte usor sa scoateti sarlota din forma, odata intarita. Pentru pasul final, odata ce crema a ajuns la temperatura camerei, adaugati frisca batuta spuma, cu miscari usoare. Puneti bavareza in forma, acoperiti partea de sus (care va deveni baza sarlotei cu piscoturi si puneti-o la rece pentru cel putin 6 ore.
Tot cu o zi inainte am decorat si piscoturile cu glazura alba pe care o obtineti batand albusul cu zaharul pudra si cu sucul de lamaie. Apoi cu lama unui cutit am imbracat jumatate din suprafata piscoturilor cu glazura si le-am lasat peste noapte sa se intareasca.
Cu ceva ore inainte sa inceapa party-ul, am montat frumusetea de sarlota. Am rasturnat bolul in care am pus crema la intarit si am eliberat-o de folia alimentara. Apoi cu putin ciocolata alba, topita am lipit pe lateral piscoturile glazurate. La final am umplut spatiul creat in varf (piscoturile ar trebui sa fie mai inalte decat bavareza) cu fructe exotice.
Voila, un desert elegant si foarte light & fresh, asa cum va doresc sa va fie anul cel nou!
