Tiramisu de primavara

De 8 martie m-am gandit la o reteta simpla si rapida ca sa petrecem mai putin timp in bucatarie si mai mult timp bucurandu-ne de o zi frumoasa de primavara.

Reteta detaliata o gasiti pe site-ul Lidl aici.

Tiramisu

Http ---makeagif .com --media -2-07-2015-h 1L0M2

 Am modificat putin o reteta clasica de tiramisu, astfel incat sa pot imparti prajitura si cu prietena viitoare (intre timp proaspata) mamica :).   Sa va explic : un tiramisu ca la mamma lui din Italia are ou crud in compozitie, lucru care il pune pe lista  neagra a deserturilor pe care are voie sa le manance o femeie insarcinata.

  

Si asa ma gaseam eu, in primele zile ale anului, cu prietena insarcinata in dotare si o pofta (a mea, nu a ei) de tiramisu. Solutia la indemana sa elimin oul nu  era chiar ce  imi doream pentru ca imi place mult textura cremoasa pe care o adauga galbenusurile asa ca am facut un compromis si am renuntat doar la albus. Galbenusul l-am tratat termic cu ajutorul unui sodou ( galbenus + lapte fierbite + zahar) iar rezultatul a fost mult, mult peste asteptari.


IMG_9429

 

Ingrediente pentru o tava dreptunghiulara, de  30 cm/22 cm

 

Sirop

 

Un espresso lung sau o ceasca de cafea tare

O cana cu apa

2 linguri de zahar

Doua lingura amaretto ( lichior de migdale) – e optional dar daca aveti la indemana, nu ezitati

 

Crema

 

4 galbenusuri

400 ml lapte 3,5 % grasime

100 g zahar

500 g mascarpone

400 ml smantana pentru frisca (min 30% grasime)

O pastaie de vanilie

 

1/2 pachet de piscoturi (din cele cu 4 pachetele inauntru)

 

 

Pentru sirop faceti cafeaua si puneti la fiert apa cu zaharul, cand da in clocot, luati de pe foc si adaugati cafeaua si lichiorul. Lasati la racit.

 IMG_9442

 

Intr-o cratita, puneti laptele la fiert. Intr-un alt recipient bateti cu telul galbenusurile cu zaharul pana se albesc putin, adaugati semintele de la pastaia de vanilie. Cand fierbe laptele, turnati in fir subtire peste galbenus, amestecand in continuu. Transferati amestecul inapoi in cratita in care ati pus laptele. Sodoul nu trebuie fiert ( pentru ca ouale s-ar transforma in omleta si ar capata  aspect taiat) de aceea, urmatoarea etapa e indicat sa fie facuta pe baie de aburi sau pe foc foarte mic si intr-o cratita in care aveti incredere (fundul gros, material de calitate care sa permita incalzirea uniforma). Sodoul este gata in momentul in care se ingroasa putin (cand ajunge la 82 de grade C), si arata ca o smantana lichida. Daca totusi au scapat lucrurile de sub control si vi se taie, nu disperati, bagati un mixer vertical in el vreo 30 de secunde, putere maxima si ar trebui sa il readuceti la o forma omogena. Puneti la racit intr-un bol cu apa cu gheata.

 

Amestecati crema racita  cu branza mascarpone. Cele mai bune rezultate eu le-am avut cu mascarponele de la Lidl, pentru ca are consistenta potrivita, daca aveti un tiramisu mai moale si crema va iesi putin mai lichida. Bateti frisca spuma si adaugati-o la restul cremei, cu miscari usoare, astfel incat compozitia sa ramana pufoasa.  Amestecul rezultat este destul de moale (ca o frisca moale) dar se incheaga dupa cateva ore la frigider.

 

IMG_9475_oriz

 

Pentru asamblare, treceti piscoturile, unul cate unul prin siropul cu cafea si acoperiti fundul tavii cu ele. Puneti jumatate din crema peste acestea si repetati cu inca un strat de piscoturi si cealalta jumatate de crema. Lasati la frigider cateva ore (4-6 sau cel mai bine peste noapte).  Poate fi pus si in pahare pentru portii individuale, ceea ce nu ar fi o idee rea pentru ca odata aflat cu tava in fata e greu sa te mai opresti.

 

Inainte sa va infruptati, pudrati generos cu cacao.


Placinta cu mere

Reteta asta de placinta cu mere o am de mai multi ani in repertoriu si nu m-a dezamagit niciodata. Ma intorc mereu la ea, mai ales iarna, cand mere sunt inca din belsug sau cand, dupa ce infrunt o zi friguroasa as vrea ceva sa ma incalzeasca pana la suflet. Si exact asta face placinta asta, este foarte buna rece dar e minunata calda si iti umple casa de miros de mar copt si scortisoara.

Reteta completa o gasiti pe site-ul Lidl aici si daca vreti sa va distrati, ma puteti urmari cum o pregatesc:

Charlotte Russe cu fructe exotice

Sarlota_fructe

Am scris si rescris de multe ori inceputul de la postarea de fata, osciland intre extreme: de la extrem de pompos si lacrimogen la extrem de scurt si la obiect. Dar concluzia e una singura: mi-a fost extrem de dor sa scriu pe blog.

In ultimul an mi s-au intamplat atatea lucruri despre care am gandit “ce dragut ar fi sa scriu despre asta pe blog” incat, cred ca explodam daca mai amanam mult. Declarativ n-am avut niciun moment in care sa spun clar si fara drum de intors ca nu o sa mai scriu niciodata pe blog. Insa, in adancul sufletului, dupa ce a trecut un an de la ultima postare si tot nu reusisem sa scriu ceva, resemnarea si autoconsolarea de genul “ai atata treaba, cand sa o mai faci si pe asta” pareau sa se fi cronicizat.

Dar pe tot parcursul anului trecut am tot colectionat motive sa ma intorc. Au fost cupluri care au venit la degustare si care mi-au spus ca ma stiu de pe vreme blogului, a fost martisorul primit in casuta postala de la Silvia din Sibiu, au fost mesajele pe Facebook de la oameni care mi-au spus ca inca mai intra pe blog cu speranta ca am revenit. Ultima picatura a fost colaborarea cu Lidl Romania care mi-a adus aminte cat de mult imi place sa fac prajituri si sa impartasesc asta cu ceilalti, prin retete si nu numai prin bunataturile pe care le facem la Cookie Jar. Asa ca, iata-ma aici cu o sarlota si o multime de povesti care asteapta sa fie istorisite prietenilor vechi si noi. Nu ma apuc acum sa le insir pe toate, vor veni cu timpul sau poate aveti voi curiozitati la care voi raspunde cu drag.

piscoturi

Pana una alta, sa va spun cum e cu sarlota. Sarlota este un desert neam cu mousse-urile, care are foarte putin blat si multa crema spumoasa, intarita cu gelatina, cel mai adesea un fel de bavareza. Charlotte Russe este o inventie a marelui cofetar Careme, cunoscut pentru creatiile sale extravagante, deliciul nobililor europeni de la inceputul secolului al XIX-lea. Aceasta are ca si particularitate faptul ca este ornata cu piscoturi. Mai exista si varianta royala la care se foloseste felii de rulada cu gem si care este, de altfel, prima charlotte pe care am executat-o, prin clasa a zecea, tot cu ocazia unui revelion, dupa o reteta de pe Rai 1. Tin minte ca la vederea domului de mousse de zmeura, acoperit cu rulada cu gem ca niste trandafiri am ramas cu gura cascata si am jurat ca desert mai frumos nu exista! De data asta am ales am ales insa varianta cu piscoturi pentru ca aveam in cap alt mod de prezentare.

Totul trebuie pregatit cu o zi inainte sa mancati efectiv prajitura pentru ca sarlota are nevoie de aproximativ 6 ore de frigider pentru a se intari iar glazura de pe piscoturi este mai bine sa fie, de asemenea, intarita.

Ingredientele pentru 8-10 portii sunt:

Bavareza cu fructul pasiunii si qumquat

500 ml lapte

4 galbenusuri

200 g zahar

Sucul de la 4-5 maracuja (sau fructul pasiunii)

250 de grame (o caserola) de qumquat (sunt niste fructe care seamana cu niste portocale minuscule si lunguiete, acre ca naiba crude, foarte aromate gatite).

14 g gelatina (eu prefer sa folosesc foi)

400 g frisca

Decor

2 pachete piscoturi

30 de grame albus de ou ( aproximativ 1 albus)

160g zahar pudra

Fructe exotice (Kiwi, physalis, dragonfruit – phitaya, rodie, ananas), curatate si taiate felii/cuburi

Taiati fructul pasiunii in doua si separati sucul de seminte (folosind o strecuratoare fina). Cand alegeti fructul pasiunii la magazin, luati-le pe cele zbarcite pentru ca sunt mai coapte si dau mai mult suc. Intr-o cratita mica, puneti la fiert sucul de la maracuja (fructul pasiunii) cu 100 de grame din cantitatea de zahar, impreuna cu fructele de qumquat taiate felii si fara samburi. Lasati-le pe foc pana dau un clocot-doua, veti vedea ca sucul se ingroasa si qumquatul capata un aspect translucid.

qumquat

Puneti laptele pe foc iar intr-un alt bol bateti galbenusurile cu restul de zahar. Cand fierbe laptele, turanti-l in fir subtire peste galbenus, amestecand continuu si transferati amestecul inapoi in oala, pe foc foarte mic sau bain marie. Aici este o parte putin mai delicata: amestecul de lapte si galbenus nu trebuie sa treaca de 83 de grade, deci in niciun caz nu trebuie fiert. Insa, nu aveti nevoie de termometru, doar de amestecat continuu si vigilenta :). De indata ce crema se ingroasa putin, capatand textura smantanii uht (deci in continuare foarte lichida, doar putin ingrosata si fina), o puteti lua de pe foc.

Inmuiati foile de gelatina in apa rece si, cand sunt moi trebuie stoarse si adaugate la crema fierbinte. Strecurati, adaugati fructele si puneti la racit in apa cu gheata (sau in gramada de zapada de pe pervazul geamului de la bucatarie, sa zicem). Mai amestecati din cand in cand, nu trebuie sa se intareasca, doar sa ajunga la temperatura camerei.

piscoturi glazurate

Intre timp, pregatiti forma in care vreti sa formati sarlota, eu am folosit un bol usor conic pentru ca am vrut ca baza sa fie mai mare decat varful, dar puteti folosi si ceva cilindric sau, de ce nu, o tava patrata. Tapetati forma aleasa pe interior cu fasii de folie alimentara, transparenta, asa va fi foarte usor sa scoateti sarlota din forma, odata intarita. Pentru pasul final, odata ce crema a ajuns la temperatura camerei, adaugati frisca batuta spuma, cu miscari usoare. Puneti bavareza in forma, acoperiti partea de sus (care va deveni baza sarlotei cu piscoturi si puneti-o la rece pentru cel putin 6 ore.

Tot cu o zi inainte am decorat si piscoturile cu glazura alba pe care o obtineti batand albusul cu zaharul pudra si cu sucul de lamaie. Apoi cu lama unui cutit am imbracat jumatate din suprafata piscoturilor cu glazura si le-am lasat peste noapte sa se intareasca.

Cu ceva ore inainte sa inceapa party-ul, am montat frumusetea de sarlota. Am rasturnat bolul in care am pus crema la intarit si am eliberat-o de folia alimentara. Apoi cu putin ciocolata alba, topita am lipit pe lateral piscoturile glazurate. La final am umplut spatiul creat in varf (piscoturile ar trebui sa fie mai inalte decat bavareza) cu fructe exotice.

Voila, un desert elegant si foarte light & fresh, asa cum va doresc sa va fie anul cel nou!

Sarlota_fructe exotice

Prajitura cu prune si piersici si cu o scurta dare de seama

IMG_0857

Week-end-ul trecut am fost in locul magic, unde, pentru ca nu avem 3G decat in anumite colturi ale gradinii si la TV se prind doar 4 canale din care doua cu niste pureci foarte optzecisti, mai si gatesc. Cum mesele principale sunt de genul  orice la gratar, bucataria imi ramane mie pentru salate si desert. De multe ori, cad in capcana reconfortanta si cremoasa a unui cheesecake (care, zau, nu se demodeaza niciodata) insa acum aveam nevoie de ceva mai potrivit pentru cafeaua de dimineata, la care eu e musai sa am ceva dulce.

N-am pornit la drum asa cu mana goala ci cu o punga de prune, ceva piersici tomnatece de supermarket si Good Food de septembrie de unde am cules reteta asta si am mai adaptat-o la propria camara si gusturi.

Dupa ce va dau reteta, va mai zic, pe foarte scurt ce am mai facut vara asta, in caz ca va intrebati.

Ingrediente:

Pentru stratul de fructe lipicioase

–          300 g prune cantarite fara samburi

–          3 piersici, taiate felii groase

–          20 g unt

–          4 linguri zahar brun

Pentru prajitura:

–          170 g de unt

–          150 g de zahar brun

–          100 g miere

–          2 oua intregi

–          250 ml lapte

–          300 g faina

–          ½ lingurita bicarbonat de sodiu

–          1 ½ lingurita scortisoara macinata

–          1 lingurita cuisoare macinate

–          100 g samburi de nuca, usor prajiti

Asadar, pregatiti o tava de 20/30 de cm si incingeti cuptorul la 180 de grade C. Tava mea era teflonata asa ca am uns-o direct cu un strat generos de unt (fara sa o mai tapetez cu hartie de copt) si am presarat 4 linguri bune de de zahar brun (ca si la prajitura rasturnata cu prune).

IMG_0798

Prunele  le-am taiat jumatati si le-am scos samburii iar piersicilor le-am aplicat acelasi tratament, dupa care le-am feliat destul de grosolan. Mi-a placut foarte tare combinatia, piersicile au fost mai carnoase, asa ca prajitura a avut mai mult fruct intreg, decat daca ar fi fost doar prune, care se topesc mai tare.  Fructele le-am asezat in tava, peste zahar si unt – nici  foarte artistic dar nici dezordonat,  oricum, prunele cu miezul in jos – tineti minte ca prajitura va fi rasturnata.

Mai intai luati o cratita de min 1,5 l si puneti in ea untul, zaharul brun, moale (din cel cu aspect de nisip umed, preferatul meu este cel de SanoVita, pe care in unele supermarketuri il gasesc la categoria bio/naturiste) si mierea. Puneti cratita pe foc si amestecati pana se topeste totul si arata omogen. Pana se mai racoreste siropul, amestecati in alt vas, mai incapator,  faina, bicarbonatul de sodiu, o lingurita jumatate de scortisoara si una de cuisoare macinate (puteti incerca si alte combinatii de mirodenii dar insist pentru scortisoara).

IMG_0802

Cand  se mai racoreste siropul adaugati ouale, unul cate unul  si apoi laptele. Am facut o groapa in bolul cu faina si mirodenii si am turnat ingredientele lichide. Cu putin inainte sa  devina omogen, am adaugat o mana de nuci decojite cu mandrie, in cel mai traditional mod, pe un butuc de lemn din fundul gradinii. Mai amestecati fix cat sa inglobati nuca si turnati amestecul peste fructe si iute la cuptor unde eu am tinut-o 40 de minute (parea coapta mai devreme pe margini dar sa verificati bine pentru ca mijlocul se coace mai greu).

IMG_0791

Dupa ce o scoateti din cuptor mai asteptati 5 minute si apoi cu atentie sa nu va cada ceva sirop fierbinte pe maini (deci aveti grija sa acoperiti tava cu un suport mai mare decat e ea si sa va captusiti cu manusi pentru cuptor) intoarceti prajitura si lasati-o sa se (mai) raceasca pana sa va infigeti in ea cu o cana de ceai/cafea/lapte in mana (pana am facut pozele de final disaparuse primul sir de patratele, deci n-are rost sa pretind ca nu am mancat-o aburinda).

Prajitura in sine e un fel de turta dulce in varianta moale si pufoasa iar fructele sunt exact ce ii trebuie ca sa o faca putin acrisoara si  ceva  mai zemoasa .

Acum, daca ati dat click pentru reteta, ne vedem data viitoare :),  pentru ca urmeaza partea a doua, in care bat campii fara legatura cu prajitura.

De la Pavlova incoace multa lume mi-a zis, ba pe facebook, ba prin comentarii, ba pe gura ca le e dor sa mai vada ceva pe blog. Le sunt recunoscatoare pentru ca am avut momente, putine, e drept, in care nu credeam ca o sa mai am cum sa introduc si blogul in to-do list-ul meu tot mai lung. Construitul unui business in care esti resursa principala, in care esti responsabil de intalnirile cu clientii, raspunsul la mailuri & telefoane, predat si pregatit acte pt evidenta contabila, platit facturi, desenat de torturi si apoi de produs efectiv manual si minutios toate decoratiunile de pe minunatele torturi, planificat munca si facut necesarul de aprovizionare e putin incompatibil cu viata privata si cu orice idee de timp liber. Nu vreau sa inteleaga cineva ca ma plang, imi place foarte mult ceea ce am ales sa fac doar ca daca ziua ar avea macar 36 de ore probabil m-as simti ceva mai bine. Sunt sigura ca oricine incepe o afacere, indiferent de domeniu, trece prin fix aceleasi etape care inseamna ore multe dedicate noului “copil”, in detrimentul timpului pentru orice altceva (hobby-uri, vacante, dormit, familie & prieteni, etc).

Asa ca, vara asta am ratat mai multe evenimente si intruniri si majoritatea week-endurilor, care, pentru un cake maker, inseamna in cel mai bun caz o duminica + luni si in cel mai rau, cateva ore duminica, cat sa prinzi un brunch la Simbio sau un burger la The Garden (in lipsa celor de la Simbio :P).

Totusi, highlighturile verii mele, lasand torturile la o parte, ar fi asa:

–          Barbecue-ul Good Food – editia a doua, tot in frumoasa gradina La Seratta, tot cu mancare excelenta si multa lume cunoscuta dar si necunoscuta, semn ca de cand am stat pe banca de rezerve a food-bloggerilor peisajul s-a imbogatit :).

Gfbbq

Credit foto: BBC Good Food Romania

–           Aparitia Omnivor, un supliment de cultura gastronomica, scos de echipa Decat o Revista (DOR), odata cu DOR #12, unde, yours truly se intinde pe doua pagini

Omnivor

–          Petrecerea de la Simbio cu cei-mai-buni-burgeri, pulled-pork-ti-se-topeste-in-gura  de la Mazi, placintele mele si kick-ass Lynchburg Lemonade powered by Jack Daniels

Simbiop

Credit foto: Catalina Zaharescu, Kiss the Cook – toata atmosfera si mancarea o puteti vedea aici, in albumul Catalinei.

–          Vacanta in Skiathos – unde am luat o pauza de la de toate – munca, mailuri, telefoane si am plonjat cu capul inainte in albastrul lor infinit si in farfuriile cu mancarea aia extraordinara, la care se pricep grecii asa bine.

IMG_0045

Deci despre mine sa stiti ca fac bine si ma gandesc cu jind la zilelele racoroase de toamna in care dam drumul la cuptoare si bem ceaiuri, cafele aburinde si vin rosu. Here’s to wishful thinking!

IMG_0862

Pavlova

pavlova

Desertul asta e ca o zi frumoasa de vara si m-a facut pe mine sa inteleg rostul bezelelor pe lumea asta. Din ce am observat eu, prin prisma noii mele profesii, e ca bezelele sunt in categoria in care ori le iubesti ori nu. Eu sunt mai degraba in ultima categorie desi am mai poftit la bezele la viata mea, mai ales in Portugalia, unde vitrinele cofetariilor erau pline ochi cu bezele mari cat capul meu.

E adevarat ca de cand le-am descoperit pe cele cu interior moale si caramelos (adica nu e obligatoriu sa fie fainoase si seci cum mi le aminteam eu) m-am mai imbunat fata de ele iar de convertit m-am convertit odata cu prima lingurita din pavlova aici de fata.

Cel mai frecvent am vazut ca pavlova = bezea + frisca + fructe. Eu am mai aruncat si niste mascarpone in mix, folosind o crema pe care o mai folosesc in tarte alaturi de fructe.

Blatul de bezea il puteti pregati si cu 1-2 saptamani inainte de eveniment/cina/marele rasfat. Totul e sa coaceti bine bezeaua si apoi sa o pastrati inchisa ermetic, la adapost de umezeala (in niciun caz in frigider, cel mai bine intr-o punga pentru congelat).

Pentru blatul de bezea aveti nevoie de 180 g de zahar, 3 albusuri si ceva rabdare la copt. Albusul il bateti spuma intr-un bol curat si uscat ( de preferat de inox), adaugati in 3 ture zaharul si mixati pana (aproape) se topeste zaharul si albusul are aspectul acela lucios ( nu e un capat de tara daca mai raman cateva granule de zahar). Cand e gata bezeaua, mutati continutul intr-un pos cu dui cu diametrul de 8-10 mm (sau pur si simplu o punga cu varful taiat, sau o puteti intinde folosind un dos de lingura.

 

bezea

Eu fac asa: desenez un cerc dupa o forma de copt rotunda (de regula de vreo 21 cm diametru, intorc foaia de copt pe partea cealalta si incep sa umplu cercul cu bezea, apoi cu ce ramane mai fac doua trei siruri ca partea exterioara a bezelei sa fie mai inalta. Daca o intindeti cu lingura, putei impinge bezeaua din interior spre margine ca sa aveti o mica adancitura la mijloc. Apoi se coace cam o ora si jumatate la 100 sau chiar 90 de grade. Din nou, trebuie sa va cunoasteti cuptortul si daca nu ati mai facut bezele in el, verificati-o dupa o jumatate de ora sa nu se arda.

 

crema mascarpone

Crema cu mascarpone e o treaba de cinci minute in care amestec cantitati variabile de mascarpone si frisca + neaparat semintele de la o pastaie de vanilie. Pentru pavlova mea am pus 100 de grame de mascarpone si 100 de grame de frisca (din smantana), o lingura de zahar si vanilie. Am batut-o pana s-a ingrosat si am intins-o in groapa din bezea (cand o montati, bezeaua trebuie sa fie complet racita). Peste mascarpone am pus mot 200 ml firsca batuta cu foarte putin zahar (bezeaua e deja dulce) si fructele taiate sferturi si toate firmiturile de bezea ratacite prin punga (eram la tara, bezeaua o facusem in Bucuresti cu o saptamana inainte si apoi am transportat-o cu grija moderata pana la tara). Pentru efect artistic total optional puteti face un piure din cateva capsuni si putin zahar pe care sa il scurgeti peste pavlova gata montata.

pavlova 2

 

Ce sa va zic, reactiile au fost dupa cum urmeaza: Andrei a facut chestia haioasa din maini pe care o face cand se bucura, Adina a zis ca pocneste dar tot mai mananca o lingura, Paul (cmmsdl) m-a pus sa jur ca de ziua lui ii fac una cu trei etaje pe post de tort. Saptamana asta mergem iar la tara si cine credeti ca a copt deja bezeaua?

Si-am incalecat pe-o sa…

I’m back

I'm back 1

Photo Credit: FreeDigitalPhotos.net

 

De fapt n-am plecat nicaieri, am fost doar sub un munte de prioritati care era cat pe ce sa cauzeze decesul prematur al blogului.

Una dintre aceste prioritati era sa dam odata drumul site-ului care va gazdui de acum blogul dar unde puteti arunca un ochi si pe ce fac zi de zi, professionally speaking. Cookiejar e oficial o mica afacere de aproximativ o jumatate de an si trebuia ca asta sa se reflecte si in identitatea sa virtuala. Munca la site a inceput-o Alex, prietenul nostru super-talentat intr-ale designului caruia trebuie sa ii multumesc pentru ca a gandit un design care si dupa ceva timp in care ne-am uitat intens la el inca mi se pare viu si proaspat si exact asa cum l-am vrut.

 

Apoi a intrat in scena my brilliant husband, Paul, care de acum va fi cunoscut si ca CMMSDL (Cel Mai Minunat Sot Din Lume). CMMSDL a mesterit un CMS si tot felul de functionalitati functionale in HTML, si a mutat bit cu bit si pixel cu pixel blogul de pe blogspot pe cookiejar.ro. Si apoi s-a tinut intens de capul meu sa aleg fotografii, sa scriu textele si sa imi cer scuze public, pe blog ca nu am mai scris de atat de multa vreme. Va zic sincer, am trait intr-o perpetua vinovatie, ca nu scriu pe blog, ca daca scriu pe blog nu raspund la timp la mailurile de la oameni care vor tort si praji de la CookieJar, ca daca raspund la mailuri raman in urma grav cu hartzogareala pentru contabila, ca daca fac hartzogareala pentru contabila nu am timp sa fac torturi, ca daca fac torturi nu am timp sa scriu textele pentru site, ca daca nu am timp sa scriu textele pentru site cu atat mai putin am timp sa scriu ceva pentru blog. punct si de la capat. Iar azi, in sfarsit, am dintr-o data un lucru mai putin pentru care sa ma simt vinovata. De fapt daca ma gandesc mai bine, am un lucru in plus de care sa fiu mandra.

Va zic de pe acum cu ce va delectez data viitoare pe blog, ca sa (imi) fie clar ca ma intorc: niste pavlova si cheesecake si niste istorisiri nu prea vesele si cu final incert despre cum e sa incepi un micro-business in minunata noastra tara.

Pana atunci, daca vreti sa imi lasati o vorba despre cum vi se pare site-ul sau o vorba despre orice altceva, va astept cu drag.

Tarta cu mere si deliciosul ei prieten sosul de caramel

Saptamana trecuta Marius Tudosiei, de la Bacania Veche si de la Sanatatea in Bucate si de pe unde il mai stiti voi, m-a invitat sa gatesc alaturi de el in emisiune. De cum mi-a propus i-am pus in vedere ca eu nu fac decat dulciuri, cu speranta ca o sa spuna ca din pacate nu ma potrivesc cu formatul emisiunii si atunci scapam si eu de marele stres al aparitiei la TV. Dar nu, Marius nici n-a clipit (adica asa imi inchipui, ca vorbeam la telefon) ba s-a aratat de-a dreptul incantat asa ca intr-o zi ploioasa si friguroasa m-am prezentat cu o plasa de pere in bucataria emisiunii. Ce-a iesit din pere si cum m-am descurcat puteti vedea aici, pe site-ul emisiunii unde sunt incarcate toate editiile. Oricum orice rezultat decent se datoareaza lui Marius si echipei de la Digi 24 care au fost cum nu se poate mai rabdatori cu oaspeti emotionati ca de-alde mine.

Ce am redescoperit eu cu ocazia emisiunii, printre altele, sunt urmatoarele:

– cat de mult imi place sa transform oua, faina, unt, zahar si pere in cazul de fata in bunataturi aromate si proaspat scoase din cuptor

– cat de si mai demult nu am mai impartasit placerea asta cu voi. In cazul asta se demonstreaza inca o data cum zicala cu socotelile de acasa care nu se potrivesc cu cele din targ e atat de adevarata. In ultimele 3 luni am fost foarte preocupata sa imi organizez, utilez si autorizez micul meu atelier de prajituri si m-am gandit ca odata instalata in el ce de lucruri frumoase o sa mai fac eu pentru blog. Dar momentan “recuzita” pentru blog este imprastiata intre acasa si atelier, suprafete si lumina naturala pe care sa fac poze ioc si am chiar mai putin timp pentru activitatea asta, daca asa ceva e posibil. Vreau sa va povestesc mai pe indelete cum e sa incepi un mic business in acest domeniu dar o las pe un pic mai tarziu dupa ce mai trec de doua hopuri.

– si, mai important pentru postarea de fata, cat de mult imi plac tartele si ce solutie buna sunt ele cand vrei sa faci un desert, relativ rapid dar care sa arate minunat de fiecare data. Ca sa nu mai spun ca umpluturile sunt atat de versatile incat e imposibil sa nu gasesti o tarta care sa iti mearga la inima, indiferent daca esti in tabara ciocolatei, a vaniliei sau a fructelor.

De data asta am facut o tarta cu mere respectand in linii mari indicatiile lui Michel Roux din Pastry, savoury and sweet si am imprietenit-o cu un sos de caramel, pe care a fost nevoie sa il ascund o vreme ca sa nu mai mananc din el si sa am ce pune pe tarta la poza.

Pentru aluat am facut un pate a foncer care aduce destul de mult cu aluatul pentru placinta americana. E foarte usor de lucrat cu el, pentru ca are putina apa si e mai elastic decat aluatul fraged asa ca foaia se intinde si se transporta usor in tava. Pentru aluat aveti nevoie de 125 g unt, 250 g faina, un ou, o lingura de zahar, putina sare si 40 ml apa foarte rece.

Puneti faina intr-un bol sau direct pe masa cum imi place mie si faceti o groapa in mijloc. Acolo puneti untul taiat cubulete (nu direct din frigider, lasati-l putin sa se dezmorteasca inainte sa va apucati de treaba), oul, zaharul si sarea si amestecati-le cu degetele, apoi incepeti sa trageti faina catre centru pana aluatul arata ca niste firmituri. Adaugati apa si amestecati pana incepe sa se adune si arata cat de cat omogen. APoi il faceti bila, il impachetati in folie si il tineti la frigider pana va ocupati de mere.

Eu am avut 600 de grame de mere (cantarite curatate de coaja si de samburi) pe care le-am taiat feliute. Am pastrat o parte, feliile cele mai aratoase (cam o treime zice Monsieur Roux) iar restul le-am pus intr-o cratita cu 50 ml de apa, 50 g de zahar si o jumatate de pastaie de vanilie (de la Marius, din Bacanie, de unde am plecat cu un snop intreg). Se gatesc la foc potrivit pana se inmoiae, dupa care trebuie batute putin cu un tel sa arate ca o crema dar sa mai ramana bucatele de mar prin umplutura.

Cat timp se racesc merele, scoateti aluatul de tarta, pudrati masa cu putina faina si intaindeti o foaie subtire de aluat pe care o transferati in tava de tarta si o mai tineti la rece 20 de minute.

Cand sunteti gata de copt, incalziti cuptorul la 200 de grade, scoateti forma de tarta din frigider si intepati aluatul in cateva locuri cu o furculita. Apoi intindeti umplutura de mere pe toata suprafata si aranjati deasupra feliutele puse deoparte. Se tine la cuptor cam 35 de minute pana se rumeneste aluatul si merele.

Trebuie sa recunosc faptul ca sosul de caramel l-am facut cam la ochi (daca ati vazut emisiunea, o sa vedeti ca lucrul asta e destul de rar la mine in bucatarie cand vine vorba de deserturi 🙂 ) dar am masurat apoi si ar fi cam asa: 150 grame de zahar si o lingura de apa se pun la caramelizat intr-o cratita cu fundul gros. Cand zaharul s-a topit si a prins culoarea aceea frumoasa si aurie aruncati 50 ml de smantana pentru frisca in el, lasati-l sa bolboroseasca si apoi mai aruncati o lingura de unt in el.

Se pune cald peste tarta, mai putin daca nu vreti sa o indulciti prea tare si din belsug daca iubiti caramelul. Acum cand ma gandesc la tarta asta sunt sigura ca data viitoare o sa pun si niste fulgi de sare in sos.

Marshmallow cu prosecco

Marshmallow cu prosecco 8

Retetei asteia i-am pus gand bun de foarte multa vreme, cam de cand am descoperit si blogul Stellei Parks, Brave Tart, de unde am adaptat-o. Varianta originala e cu sampanie dar cum prosecco se gaseste mult mai des pe la noi prin gospodarie am zis ca n-are de ce sa nu mearga si cu dansul. In mod normal nu ma omor dupa marshmallows dar dupa ce le-am facut cu mana mea imi dau seama ca nu ma omor dupa cele din comert care dau senzatia ca sunt de plastic in comparatie cu cele facute acasa. Sunt tot din neamul bomboanelor, se fac usor dar cu ajutor de la ustensile (termometru si mixer), altfel as re-evalua gradul de dificultate.

Eu am injumatatit cantitatile din reteta originala si au iesit destul de multicele – aprox 600 de grame (cam echivalentul a doua pungi din comert, ca sa va faceti o idee).

Aveti nevoie de urmatoarele (cantitatile sunt toate in grame, chiar si pentru lichide, le-am turnat diect in cratite si le-am cantarit):

20 g gelatina pudra
160 g prosecco
155 g sirop de glucoza (mai greu de gasit, dar nu imposibil, de ex se poate lua in cantitati mai putin industraiale de aici)
235 g prosecco
400 g zahar tos
o lingurita de extract de vanilie (din cel natural, nu esteri) sau semintele de la o pastaie de vanilie

Marshmallow cu prosecco 9

Gelatina o puneti la inmuiat cu prima cantitate de prosecco (160 g) in bolul de la mixer daca aveti un mixer din cel care sta pe suportul lui si bate singur fara sa il mai tineti in mana e de mare ajutor.

Intr-o cratita din inox cu fund cat mai gros (dublu, triplu, etc) puneti restul de prosecco (235 g) si fierbeti-l pana se injumatateste (il puteti cantari din cand in cand ca sa va asigurati ca va opriti la timp din fiert). Apoi adaugati glucoza, zaharul, vanilia si le fierbeti pana amestecul ajunge la 114 grade C. Mai intai, pana incepe sa bulbuceasca puneti-l pe foc mediu spre mic, pentru ca pe flacara mare de la inceput poate sa dea in foc. O sa vedeti ca mai intai face spume si se ridica iar apoi se cuminteste si fierbe cu bulbuci mai mari, ca in poza de mai jos – atunci puteti creste intensitatea flacarii ca sa ajunga mai repede la temperatura dorita. Eu am folosit un termometru pentru zahar dar merge si unul absolut obisnuit, digital, cu sonda metalica.

Marshmallow cu prosecco 10

Imediat ce a ajuns la 114 grade il luati de pe foc si il lasati, fara sa amestecati in sirop, sa ajunga la 98 de garde C, moment in care porniti mixerul pe viteza mica si turnati usor siropul fierbinte peste gelatina si prosecco. Apoi ii dati drumul mai tare si bateti amestecul pana se albeste, devine pufos si mai gros, ca o bezea mai moale (cam 10 – 15 minute a durat la mine operatiunea).

Marshmallow cu prosecco 11

Apoi am luat o tava de chec pe care o tapetasem gresit cu folie alimentara (nu e bine, se lipeste rau de ea), dar voi sa o ungeti cu putin ulei si turnati marshmallow-ul in ea. Se tine la frigider cateva ore sau peste noapte ca sa se intareasca. A doua zi am scos “checul” din frigider am imprastiat zahar pudra pe tot blatul si am taiat cubulete pe care le-am tavalit la greu prin zahar. Tavaliturile se intamplau de fiecare data cand faceam o taietura – adica nu poti taia direct patratele pentru ca se lipeste de nu te vezi de orice (maini, cutit, etc).

Marshmallow cu prosecco 12

Au iesit chiar au aroma fructata de vin si putin acrisoare, ceea ce e foarte interesant pentru un produs facut din atat de mult zahar.

Marshmallow cu prosecco 13

Fudge si sarmale

Fudge si sarmale 14

Fudge-ul e o treaba din neamul bomboanelor mai putin cunoscuta pe la noi dar probabil incercata de multi gurmanzi care calatoresc pe meleaguri vestice. E o combinatie intre trufele de ciocolata si caramele si e urmatoarea mea propunere pentru cadourile comestibile.

Cele mai multe retete de fudge cer sa aveti asupra voastra un termometru pentru zahar sau sa fiti familiarizati cu diversele stadii prin care trece zaharul cand fierbe (bomboana moale, medie si tare, pentru fudge fiind necesar sa fie adus la stadiul de bomboana moale/cleioasa – adica pe la 112 – 114 grade C). Dar exista si retete unde nu e nevoie de ustensile speciale si asa ceva cautam si eu. Pana la urma am adaptat o reteta dintr-o cartulie din seria aceea “Hamlyn, all colour cookbook”, editia dedicata retelor de craciun.

Pe vremea cand nu aveam inca blog am incercat si varianta traditionala cu zahar adus la temperatura corecta, racit si amestecat vartos cateva minute. Intr-adevar fudge-ul facut asa este mai aproape de caramele si cu timpul cristalele de zahar din el il fac sa fie sfarmacios iar cel de fata mai aproape de trufe sau chiar de ciocolata de casa. Oricum e super simplu de facut, din doar doua ingrediente de baza iar chocoholicii se vor topi dupa el.

Fudge si sarmale 15

Aveti nevoie de 200 g lapte condensat indulcit (daca nu gasiti in magazinele mari, se poate lua de aici) si de 310 g ciocolata neagra (min 50% cacao). Cele doua ingrediente se pun intr-un bol/tigaie/castron din inox si se pun la topit peste un al bol cu apa pusa la fiert dar pe care sa nu o lasati sa ajunga la punctul de fierbere (celebra bain marie). Cand s-a topit ciocolata si amestecul arata omogen, ca un ganache, am pus un pic mai mult de jumatate de shot de espresso si cateva cocoa nibs ca sa fac totul mai intens (cocoa nibs sunt boabe de cacao prajite si zdrobite). Evident se poate merge si pe alte scheme de aromatizare si texturare a fudge-ului (diverse lichioruri, poat ceva fructe deshidratate daca sunt copii prin preajma, bomboane mentolate zdrobite, etc).

Fudge si sarmale 16

Am turnat fudge-ul intr-o tava de chec si am presarat deasupra fistic, merisoare si coaja de portocala dar puteti la fel de bine sa va jucati cu ciocolata alba sau cu lapte, topita, cu care sa brazdati suprafata. Se lasa la racit la frigider pana se intareste pentru a putea fi taiat cubulete. In carte se precizeaza ca poate fi pastrat la frigider timp de 2 saptamani, asa ca il puteti pregati din timp.

Fudge si sarmale 17

Cred ca multi dintre voi ati scanat reteta in cautarea sarmalelor – va zic acum ce-i cu ele, dar aveti putina rabdare ca logica e mai complicata. Acum vreo doua saptamani, Gelu de la Kalitera (aka sotul surorii mele) imi spune de o idee care mie mi-a picat cu tronc: de Craciun, clientii lui pot sa comande o oala frumoasa de lut plina cu sarmale pe care pot opta sa le ia crude si sa le fiarba la ei in gospodarie  sau sa le ia gata fierte. Mi-a aratat si oala cu care facuse proba, simpla, frumoasa, de lut, de la horezu, cu care omul mai si ramane dupa ce mananca sarmalele (daca va intereseaza detalii uitati aici  mai multe info).

Mie una mi s-a parut o treaba asa simpatico-geniala (nu stiu altii cum sunt, dar sa stau cateva ore la impaturit de sarmale in ajun nu e tocmai activitatea mea favorita) si m-a inspirat sa caut si eu niste recipiente dragute pe care sa le umplu cu bunataturi si sa le dau cadou. Asa ca bolul de fata a fost facut cadou printr-o tragere la sorti organizata pe pagina Cookiejar de facebook, concurs cu care m-am indeletnicit de Ziua Nationala :).

Fudge si sarmale 18

Mi-a placut asa mult incat am decis sa repet tragerea la fiecare reteta din seria asta a cadourilor, asa ca daca vreti sa fiti pe faza pentru urmatoarea (si sunteti din Bucuresti) dati un like la pagina de facebook a blogului.