Eu sunt o mare admiratoare a Casei Regale a Romaniei. Pe langa lucrurile extraordinare care se intampla cu ajutorul Fundatiei Principesei Margareta a Romaniei, am fost crescuta intr-o familie de regalisti. Istoria e una din marile pasiuni ale tatalui meu asa ca vrand nevrand am primit multe lectii de-a lungul timpului. Iar unele din discutiile cu tata (cateodata pacifiste cateodata mai inversunate) mi-au format multe dintre opiniile si valorile pe care le am ca adult. Iar Casa Regala este pentru mine un simbol al unor vremuri in care exista un set de valori mult mai sanatoase dupa care se conducea societatea noastra, schinguita intre timp de anii de comunism. E simbolul unor timpuri in care clasa politica era formata din oameni ca Bratianu, Kogalniceanu, Maniu…
Dar ce legatura are asta cu cencii (ajungem si la ce sunt cencii imediat 🙂 )? Are legatura cu o minunata idee a celor de la Electrolux care s-au gandit sa faca un concurs al carui mare premiu este o Cina la Palatul Elisabeta, in prezenta Principesei Margareta. Pai cand am citit eu mailul de invitatie n-am stiut cum sa dau click mai repede pe site-ul Electrolux sa vad retetele din care trebuia sa aleg una pe care sa o gatesc intr-o maniera personala si sa o astern aici.
Am scanat repede lista si-am pus ochii pe acest desert minunat cu crema de mascarpone si nume haios. Reteta originala o gasiti aici si de cum am zarit crema de mascarpone gandul meu s-a dus la zmeura.
Pentru cenci e nevoie de 300 g faina, 50 g zahar, 40 g unt topit, 2 oua, coaja rasa de portocala, putina sare. Amestecati totul intr-un bol pana aluatul incepe sa se lege si il framantati ca sa se omogenizeze toate ingredientele. Apoi luati bila de aluat, o aplatizati, o inveliti in folie de plastic si o lasati la congelator 30 de minute.
Intr-o cratita/ tigaie destul de incapatoare puneti 400 – 500 ml de ulei pentru prajit (floarea soarelui, palmier, etc) si puneti-l pe foc. Scoateti aluatul racit si odihnit si pe o supfrafata pe care ati presarat faina intindeti o foaie subtire de cca 3 mm grosime). Aici m-am despartit de indicatii si in loc sa tai aluatul fasii am luat un decupator rotund pentru patiserie si am taiat cerculete cu diamentrul de 5 cm. Cand am socotiti ca uleiul e fierbinte l-am incercat cu o bucata de aluat care s-a umflat si rasucit putin si in cateva minute a capatat o culoare aurie ca si gogosile. Am prajit cate 4 – 5 cenci odata, pentru ca aveam nevoie sa iasa relativ plate astfel incat “minciunelele” mele rotunde nu trebuiau sa stea ingramadite. Se scot din baia de ulei si de aseaza pe o farfurie cu hartie de bucatarie si se lasa la racit.
Intre timp am preparat crema din 45 de grame zahar tos, 2 galbenusuri, 250 de grame de mascarpone, 120 ml smantana pentru frisca, 2 linguri de Marsala si o lingurita de extract de vanilie. Zaharul, galbenusurile se bat cateva minute cu mixerul pana se umfla si se albesc. Se adauga mascarponele, Marsala si vanilia si se mixeaza din nou. Separat batem frisca spuma si o adaugam la crema de mascarpone amestecand usor cu o spatula. Crema am lasat-o 20 de minute la congelator sa se raceasca bine si pentru ca nu era destul de tare pentru constructia pe care o aveam eu in minte, dupa ce am scos-o din congelator am mai batut-o cu mixerul ca sa fie pufoasa si sa isi pastreze forma. Am pus apoi crema intr-un poche cu dui cu deschizatura de 10 mm si m-am pus pe construit.
Alegeti cele mai drepte bucati pentru baza – restul nu conteaza, pentru ca se aranjeaza usor pe crema. Puneti un strat de crema, apoi niste zmeura si presarati putin fistic maruntit. Am mai pus un motz mic de crema ca sa se lipeasca urmatorul cenci si am repetat straturile de inca doua ori. La final, nu mai punem motul de crema ci presaram zahar pudra.
Eu era sa nu mai mai opresc din mancat cenci cand stateau la racit in farfuria lor – sunt crocanti si aromati iar in combinatia cu crema si zmeura iese ceva nemaipomenit!