Sunt rusinos de in urma cu povesti despre doua iesiri foarte simpatice cu grupul meu favorit de foodies.
Incep, in ordine cronologica, cu cina de la Loft, unul din cele mai posh (iertati englezismul, dar asta e cuvantul ce caracterizeaza cel mai bine restaurantul) locuri din Bucuresti si care, probabil, ar fi ramas un mister pentru mine fara invitatia via Crazy Mother Cooker, care i-a adunat de-a lungul mesei pe pe Madalin (Wine and Knives), Smaranda (Zana Eficientei) Mazi (Chez Mazilique), Cookie (Easy Peasy), Elena (Le Blog Piquant) si subsemnata sa incercam meniul propus de Chef Samuel Le Torriellec.

Restaurantul cu iz de club/lounge se afla intr-una din cele mai frumoase cladiri de birouri din capitala – Metropolis Center care, in peisajul bucurestean, zici ca e din cu totul alt film, cu fatada ei din caramida, impecabil renovata. Odata intrat in Loft ramani tot in lumea filmelor, primul lucru de care am dat cu ochii fiind proiectiile de pe peretele opus barului, cu scene de cuplu, din pelicule foarte cunoscute.

Cand vine meniul esti deja pregatit sa alegi dintr-o lista de feluri de mancare de inspiratie cinematografica – toate felurile sunt mai intai botezate dupa un film si mai apoi vine si explicatia ingredientelor. Legaturile dintre filme si mancare sunt lasate, insa, la imaginatia fiecaruia si nu sunt intotdeauna foarte evidente, spre exemplu desertul meu se numea Amelie, dar nu era, cum s-ar astepta oricine a vazut filmul (in mod repetat :P), un creme brulee.

Bucatele sunt intr-adevar alese iar fotografiile mele nu le fac prea multe complimente, pentru ca lumina era putina si mov/roz/albastra – foarte buna la atmosfera, nu asa buna la poze. Dar asta e un mic inconvenient peste care am trecut repede avand in vedere ce ni s-a asternut pe masa.

Eu am ales crevetii pe pat de dulceata de rosii cherry dar mi-a ramas in minte aperitivul lui Mazi, o terina de fois gras cu fructe confiate.

Am continuat cu o pulpa de rata si am furat dintr-un delicios piure de cartofi cu trufe pe care si-l comandase Cookie.

Iar la desert, am luat un Amelie, un mousse decadent de ciocolata, cu pe un blat foarte subtire si crocant si care se lafaia intr-o mare de creme anglaise. Un desert foarte fin dar prea bogat dupa o cina atat de copioasa. Am furat (din nou) si din creme brulee-ul lui Cookie, care ar fi fost o alegere mai inteleapta pentru ca era mai usurel.

Loft e un restaurant scump (evident depinde la ce te raportezi) dar primesti exact ce te astepti de la un astfel de local: servire atenta, ingrediente de calitate si mancaruri sofisticate. Cred ca ziua arata minunat cu lumina naturala izvorand prin geamurile imense si probabil e un loc bun de impresionat partenerii de afaceri la un business lunch sau cina.