Weekend-ul trecut am fost plecati la tara si, desi imi fac un mic bagaj de lucruri esentiale, in caz ca ma apuca cheful de copt (lucru foarte probabil) sau avem cu cine imparti desertul (asta e mai greu de cand anumite persoane, se stiu ele care, au plecat si ne-au lasat singuri), optiunile sunt totusi limitate.

Am observat ca cel mai des la tara fac tarte (si fripturi de porc, dar asta ar fi pt alt blog :p). Asta pentru ca necesita putine ingrediente, pe care le pot gasi cu usurinta (sau aduce de acasa) si daca e vara, am sanse sa fie ceva fructe proaspete prin gradina.

De data asta am luat martipan cu mine iar restul ingredientelor, fie le aveam, fie le-am rezolvat rapid dintr-un supermarket in care am intrat pe drum. Intentionam sa incerc reteta lui Michel Roux, din minunata carte ” Pastry, Savoury & Sweet“, dar reteta lui a sfarsit prin a fi doar o referinta pentru ca am citit in diagonala si am folosit cantitati diferite si alt procedeu. La un moment dat o sa incerc si reteta lui pentru ca sunt curioasa care ar fi diferentele.

Pana acum am experimentat cu trei aluaturi pentru tarte: pate brisee, pate sucree si pate sablee. Primele doua sunt destul de asemanatoare ca si textura, prima nu are zahar deci poate fi folosita si pentru tarte sarate. Pate sablee e din cu totul alta categorie. Se lucreaza destul de usor cu ea, pt ca are mult unt, care atunci cand aluatul e rece, il face usor de modelat, odata coapta ti se topeste in gura, dar are si un neajuns – tartele sunt mult mai fragile.

Pentru aluatul nisipos am folosit 200 g unt, 250 g faina, 100 g zahar pudra, un ou intreg si putina sare (un sfert de lingurita pentru pedantii in bucatarie – btw daca n-ati citit cartea lui Julian Barnes, v-o recomand cu mare, mare caldura). Faina am pus-o intr-un bol mare, am adaugat untul semi-rece, taiat cuburi si am inceput sa il amestec cu faina & sarea & zaharul pudra, folosind doar varful degetelor. Cand nu mai sunt bucati mari de unt si aluatul arata ca niste firmituri se adauga oul si se lucreaza tot cu varful degetelor pana incepe sa se adune aluatul de pe peretii bolului, la momentul asta poate fi scos pe masa unde se framanta putin (adica il intinzi cu podul palmei, il strangi si repeti miscarea de 2-3 ori). Apoi l-am lasat la rece sa se odihneasca, aprox o jumatate de ora.

Am intins aluatul intr-o foaie destul de subtire (cam 4 mm) si am taiat cercuri, cu o forma pentru fursecuri de 8 cm in diametru (se poate si cu un phar, ceasca, totul e sa ajunga, putin peste marginile formei de tarta.

Tartele se lasa inca vreo 20-30 de minute la frigider si inainte de a fi bagate la cuptor se inteapa in vreo doua locuri cu furculita.
Se coc la 190 de grade pentru 20 de minute (din care 12 – 13 minute orb – punand cate o forma de tarta goala intr-una cu aluat, dupa 13 minute am scos formele pentru copt orb si am lasat tartele sa se rumeneasca).

Tartele coapte si racite le-am umplut cu cate un disc de martipan peste care am turnat ganache de ciocolata neagra (200 g smantana dulce se aduce la punctul de fierbere si se pune peste 200 g ciocolata tocata). Am facut o tarta mare si 14 mici pentru care am avut nevoie de 400 g de martipan si ganache-ul de mai sus (altfel, aluatul ajunge cam de 24 – 25 de tarte mici).

Am mai caramelizat o mana de migdale intr-o lingura de zahar, le-am racit si le-am spart folosind ce-aveam la indemana. Apoi le-am asezat artistic in mijlocul tartelor mici si pe marginea celei mari si am asteptat oaspetii :).

Later edit: avand in vedere ca martipanul e greu de gasit, tarta asta se poate face si cu frangipane.