Seara trecuta vorbeam cu o prietena pe mes si cuvintele ei de la finalul conversatiei au fost: “eu cred ca fac niste clatite acum, mi-e pofta si mi-e si foame”. Si mie mi-era, numai ca, eram mult mai putin hotarata ca Ana sa apuc tigaia de coada, la ora 10 seara. Dar cum pofteam la clatite americane de ceva vreme si cum nu mai facusem de cand se gaseau afine proaspete in piata, planul pentru sambata dimineata a fost decis imediat.

Reteta am adaptat-o de aici, dar, desi mi-as fi dorit cu disperare niste banane, se pare ca acestea dispar in mod misterios din cosul cu fructe, oricate as cumpara, asa ca am improvizat.

Am inceput prin a realiza ca nu am destul lapte, dar nicio panica, acesta poate fi completat cu succes cu lapte batut sau sana (un fel de buttermilk). Asa ca la cei 200 de ml de lapte care mai erau in cutie am adaugat 100 ml de sana, un ou, foarte putina sare si o lingura de zahar. Le-am batut cu un tel (se poate si cu mixer) si am adaugat 140 g faina si 1 lingurita si jumatate de praf de copt. Am amestecat bine cu telul, pana arata ca o smantana groasa si, la final, am adaugat niste fructe de padure congelate (cam 80 – 100 g), si am mai amestecat de doua ori (nu trebuie amestecat mult, pentru ca incepe sa se coloreze aluatul si nimeni nu vrea clatite gri).

Apoi am luat cea mai mare tigaie teflonata din dotare, am pus putin ulei (evident se poate opta pentru unt) si am luat cate o lingura de aluat si am pus-o in tigaia incinsa (foc moderat spre mic pentru ca sa nu se arda pe afara si sa ramana necoapte inauntru). Clatitele iau in mod natural o forma rotunda si incep sa creasca si sa faca balonase. Cand vedeti ca incep sa se coloreze usor la baza si partea de sus nu mai arata atat de “lichida” le intoarceti. Au iesit exact 20 de clatite pufoase.

Traditional se servesc cu sirop de artar dar mie imi plac foarte mult cu miere. Acompaniate de un suc proaspat de portocale  sunt rasfat total de dimineata.