Ador cheesecake-ul. Si cu o singura exceptie nu cunosc pe nimeni care sa nu impartaseasca sentimentul. E magic, e cremos si dens si fresh daca ii pui niste fructe deasupra. Prima mea intalnire cu cheesecake-ul a fost in Grecia si de atunci am ramas prieteni foarte buni. De fapt, ma mir ca am cinci luni de Cookie Jar (deja?!) si nu am pus nicio reteta de cheesecake. Ca sa va dati seama de farmecul pe care cheesecake-ul il exercita asupra oamenilor, ieri, intreband la birou “ce sa fac pentru blog”, colega mea, Adelina, o inamica declarata a dulciurilor a decretat inaintea tuturor “Cheesecake”. So cheesecake it is, doar ca in loc de unul singur am facut 7 mai mici, in niste forme dragalase pe care le-am mostenit de la prieteni care s-au mutat din tara (si care, saracele asteptau cu nerabdare sa imi cumpar o torta pt creme brulee dar s-au multumit si cu cheesecake).
Am facut cheesecake de atatea ori incat e una din retele pe care mi le-am insusit pentru ca demult nu mai respect o reteta anume. Aseara am fost ceva mai atenta la ce pun in el ca sa va pot povesti azi. Si e asa:
400 g crema de branza (Philadelphia e cea mai buna dar exista si variante ceva mai accesibile ca pret. Eu folosesc Hochland – nu Almette – fiti atenti sa nu luati cu ierburi, ardei, castraveti murati & stuff – always go for natur)
200 g smantana – 12% daca vreti varianta mai light, 20% daca nu va pasa 🙂
120 g zahar
1 ou intreg _ 1 galbenus
o jumatate de pastaie de vanilie
200 g biscuiti digestivi
80 g unt
Topiti untul si amestecati-l cu biscuitii pe care in prealabil i-ati maruntit pana la stadiul de praf. Apoi puneti amestecul pe baza formei/formelor si nivelati bine. Compozitia poate intra si intr-o forma de tort, cu inel detasabil, de 21 de cm. (daca e mai mare, nu-i bai, doar ca prajitura nu va fi la fel de inalta).
Apoi, cu un tel, se amesteca crema de branza cu smantana si zaharul, pana devine omogen, dupa care se adauga oul si galbenusul si se mai amesteca o tura. Ca sa evitati crevasele inestetice, asigurati-va ca ingredientele sunt la temperatura camerei. Pastaia de vanilie se taie pe din doua si, cu lama cutitului, se racaie continutul pretios din fiecare jumatate si se pune in cheesecake. Apoi am luat cate trei linguri de amestec si-am umplut formele care s-au copt la 160 de grade, 30 de minute. Pentru un cheesecake in tava mai mariti timpul cu 10 – 15 minute. Cand il scoateti din cuptor trebuie sa se mai miste putin in mijloc daca scuturati tava.
Ca finish am pus niste felii de capsuni pe care le-am glazurat putin cu gem de caise fierbinte-fierbinte si strecurat. Abia astept zmeura, cheesecake-ul cu zmeura e cea mai buna chestie ever!
Ah, si sa nu uit, inca un lucru laudabil despre cheesecake este ca e usor de transformat intr-un desert pentru diabetici – trebuie doar sa inlocuiti biscuitii cu unii fara zahar si zaharul cu indulcitor (cam echivalentul a 5 linguri de zahar).
Observatie: ca urmare a unor intrebari, dupa ce ajunge la temperatura camerei, cheesecake-ul trebuie pus la frigider, e mult mai bun rece (si cred ca asta e si recomandarea oficiala, daca o exista)