Cand plec la drum, zici ca imi reseteaza cineva principiile in ceea ce priveste mancarea & snacking habits, pe care incerc sa le tin sub control in mod normal (nu zic k imi si iese :D). Adica, in prima benzinarie, umflu o sacosa de junk (de la chips, la pufuleti si tot felul de dulciuri de mass market). Iar daca se iveste un McD in cale, pe sensul nostru de mers, e game over total.
Asa ca, pentru mini road-tripul din week-endul asta, am zis sa incerc sa contracarez pornirile de devalizat benzinarii cu niste chocolate chip cookies.
Pentru asta, am mers iar pe mana lui David (daca vi se pare ca il pomenesc des, asta-i pt ca asa si e :D) pentru ca am mare incredere in el si retele lui – pana acum, sunt fara gres.
Am folosit jumatate din ingredinetele specificate in “Ready for Desert” (m-am gandit ca ne ajung pana la Brasov, boy was I wrong – era sa nu ne ajunga pana afara din casa :)))). Au iesit 25 de cookies din urmatoarele ingrediente:
175 g faina
o jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu
putina sare (adica un varf de cutit)
100 g zahar brun si inca 70 g zahar alb
100 g unt
semintele din jumatate de pastaie de vanilie (reteta cerea o lingurita de esenta, asa ca nu va cramponati daca nu aveti pastai de vanilie prin sertare)
un ou
100 g nuci si fistic, prajite putin si tocate (poate fi folosita orice combinatie de nuci, migdale, alune, dupa preferinte)
200 g ciocolata, taiata bucati mari
Faina, sarea, bicarbonatul se amesteca intr-un bol. In altul, se bate cu mixerul untul (daca e proaspat scos din frigider, cateva secunde la microunde, pe programul de dezghetat rezolva problema) cu zaharurile si vanilia, dupa care se adauga si oul si se mai mixeaza pana e omogen.
Trecem la spatula si amestecam mai intai faina si, la urma, cu nucile si ciocolata. Apoi, am impartit aluatul in doua si am facut doua batoane/salamuri de aprox 20 de cm lungime, pe care le-am invelit in folie si le-am lasat peste noapte la frigider (dar daca le faceti in aceeasi zi, cred ca ar trebui sa stea macar o ora).
Salamul din aluat l-am taiat felii, de 2 cm aprox, pe care le-am asezat la o distanta respectuoasa unele de altele, pe 2 tavi pregatite cu hartie de copt (mi-au incaput 8 – 9 pe o tava).
La copt m-am abatut putin de la indicatii, pentru ca, ori e cuptorul meu mai lenes, ori lui David ii place sa manance aluat, dar ale mele au stat aproape de doua ori mai mult la copt.
Intr-adevar, tentatia e foarte mare sa coci prea tare fursecurile, pentru ca ele continua sa se intareasca in tava, dupa ce au fost scoase din cuptor, asa ca cel mai sigur, mai bine sa arate mai nefacute pentru ca vor ramane moi in interior si crocante pe margini.
Deci, la mine, asta a insemnat 15 – 17 minute la 180 de grade. La jumatatea timpului, am inversat tavile (cea de sus cu cea de la mijloc). Ca si in cazul macarons-urilor, in mod misterios, in tava argintie s-au copt mai bine (mai uniform si mai lent).
Data viitoare, un lucru e sigur, nu ma mai incurc cu jumatati de masura – viata e prea scurta si cookie-urile prea bune!
Also, daca nu va dati in vant dupa nuci, alune si alte oleaginoase puteti incerca reteta de cookies a la NY Times, facuta celebra de Mazi, some time ago.
