Vinerea trecuta am pus capac unei saptamani grele cu un film apocaliptic: The Road. Nu stiu daca a fost o coincidenta dar programul TVR s-a asortat in mod nefericit cu stirile zilei din Japonia. In mod normal vinerea prefer ceva light, filmulete de spalat creierii, pentru ca de probleme am parte destul in timpul saptamanii, asa ca nu stiu de ce, desi filmul asta era ingrozitor de privit, nu m-am putut dezlipi de langa TV pana nu s-a terminat. Doar ca dupa film am ramas cu o groaza lipita de suflet ca noroiul si mizeria umana in care se scaldau personajele.
Ce legatura are asta cu blogul de fata? Pai pe langa ca de groaza mai sus mentionata nu puteam sa ma vindec decat cu ceva dulce si pe baza de ciocolata m-am mai trezit si cu intrebari existentiale, de genul daca ar disparea ciocolata de pe pamant si as mai avea one last taste ce as alege: neagra sau alba?
Asta ar fi fost o intrebare usoara acum cativa ani cand stateam confortabil in tabara celor pentru care ciocolata alba nu e ciocolata (exact fraza cu care ma strambam in fata celor care imi ofereau ciocolata alba). In fine, nu va mai plictisesc cu dovezile stiintifice care arata ca ciocolata alba este nedreptatita dar cert e ca mi-ar fi foarte greu sa ma decid. Asa ca am zis sa rezolv disputa asta interioara cu un desert prin care sa pot face o comparatie obiectiva.
Si au iesit minunatiile de fata, pe care le-am adaptat destul de mult fata de reteta din The Great Book of Chocolate a lui David Lebovitz, unde exista doar in varianta cu ciocolata alba.
Am luat doua cutii de 200 g de smantana dulce, care din pacate la noi este doar in varianta ultrapasteurizata si le-am pus in cate o cratita mica. Apoi intr-una am pus 60 g de ciocolata alba taiata si in cealalta 60 g ciocolata neagra (peste 50% cacao). Am mai adaugat cate o lingura de zahar in fiecare cratita si le-am pus pe foc mic, amestecand la doua maini sa nu se arda, pana s-a topit ciocolata. Operatiunea se poate face si pe rand si aveti grija la ciocolata alba care se arde mai repede decat cea neagra.
Apoi am separat 4 oua, am batut putin cate doua galbenusuri in alte doua boluri si am turnat incet, amestecand continuu, ciocolata alba respectiv ciocolata neagra. Am mutat cele doua compozitii in cani gradate ca sa pot turna usor, simultan din amandoua in cele patru forme termorezistente. Albusurile le-am pus deoparte pentru macarons :D.
Formele se pun intr-o oala adanca, in care se pune apa calduta pana ajunge cam la jumatatea formelor si se pune totul la cuptorul incins la 170 de grade, timp de aproximativ 40 de minute. Daca scuturati usor de oala centrul cremelor ar trebui sa se mai miste putin, dupa ce le scoti din cuptor. Se lasa la racit si se pot manca aproape imediat, usor caldute, garnisite cu zmeura proaspata. Dar recomandarea mea e sa le lasati putin (o ora – doua sau chiar peste noapte) la frigider, unde capata o textura mai densa si incredibil de catifelata, completata de mici explozii acrisoare de la zmeura.
Cred ca o sa vreau sa incerc sa recreez cremele si numai cu ciocolata neagra, cand o sa am chef de un desert foarte ciocolatos, dar daca nu sunteti foarte impotriva uneia din tabere, zic sa incercati calea asta de mijloc pentru ca e o situatie clara de win-win :).
