Sau mai bine zis ce apuci sa faci in Roma in doua zile. Pai, pentru cei care vor varianta scurta: sa stai la coada la Vatican, sa faci poza cu Colosseumul, sa admiri Fontana di Trevi, sa bei o cafea in Piata Navona, sa ramai uimit sub cupola Pantheonului si sa mananci mult.

A fost o escapada de fix doua zile, cu bilet luat din octombrie si un grup vesel de sase doamne, din doua generatii, asa ca toate s-au facut la pas de plimbare.

Vremea n-a fost cea mai buna dar nici cea mai rea (oricum mult mai buna decat ninsorile de la noi) dar de departe cel mai putin placut element al escapadei a fost marea de oameni in care am inotat pe tot parcursul week-endului. Ma asteptam la aglomeratie, dar nu la nivelul asta:

Se pare ne-am suprapus in mod nefericit cu perioada carnavalului, saptamana dinaintea Postului Mare in care toata lumea pare sa fie unita in acelasi scop: sa-si imbrace copilul intr-un animal de plus, sa arunce cu confetti si sa mearga la Roma.

Daca asta mie una mi-a cam taiat pofta de oras, cea de mancare nu a fost deloc afectata, era si pacat, ca doar eram in Italia. Asa ca, intre noi, doamnele, am macelarit mai multe feluri de pizza si paste la Pizza Re (recomadata in ghid, pe baze reale – tot ce am mancat a fost lipsit de pretentii, foarte bun si proaspat).

la micul dejun am intins Nutella pe orice iar inghetata mancam si mai multa daca ar fi fost mai cald.

Povestea mea de dragoste cu inghetata italieneasca dateaza de mai bine de zece ani, cand am pus prima data piciorul in frumoasa tara. Pe vremea aceea cultura mea culinara se rezuma la bucataria romaneasca (mum’s delicious cooking si Sanda Marin) asa ca in momentul in care am mancat prima inghetata la Florenta (imi amintesc si flavour-ul pe care l-am ales: Bacio) am luat in considerare posibilitatea sa ii las pe colegi mei de liceu sa plece mai departe in Franta, iar eu sa-mi caut de lucru pe langa un maestro gelatiere.

Nu cred ca exista ceva mai bun in materie de inghetata si intre timp, experienta mea in domeniu a devenit mai vasta :). Iar, in general, orice sedere in Italia, oricat de scurta, se transforma usor intr-un foodie trip, pentru ca mancarea lor e imposibil de buna. Ca sa nu mai spun ca daca iti plac si dulciurile, esti in mare incurcatura, pe langa inghetata, Italienii sunt printre maestrii ciocolatei, au si creat propriul fel: gianduja – amestec fin de ciocolata cu pasta de alune, inventat in regiunea Piemontului, iar pasticeriile lor sunt to die for.

Cu aceasta vizita am avut ocazia sa manac si cea mai overpriced inghetata, in Piata Navona, tot o recomandare a ghidului, pe care de data asta as pune-o la contrarecomandari. Cafeneaua Tre Scallini se lauda cu “il originale tartuffo” o inghetata decadenta de ciocolata, care imita o trufa. E drept ca in cei 10 euro platiti intra si privelistea spre Fantana Celor Patru Fluvii, dar mai bine beti o cafea si de restul banilor mancati 2-3 inghetate la cornet, mult mai bune, din alte gelaterii. Sau optati pentru bruschetele cu anghinare care au primit cronici bune de la sora mea.

La final, ca tot omul, in duty free, am indesat in bagajul de mana din dotare niste pasta de trufe,limoncello si faina de castane, de ultimele doua urmand sa mai auziti pe blog ;).