Mie una mi s-a intamplat de mai multe ori sa fiu in cautare de migdale decojite, pentru o anume reteta, si sa nu le gasesc, nici in cele mai bine aprovizionate magazine.
E drept, in ultima vreme, se intampla mai rar. Dar, cand, de exemplu, mergi sa faci macarons in alta bucatarie si uiti acasa faina de migdale pe care ai adus-o cu mandrie din Italia, stiinta decojirii migdalelor, invatata de la mama, devine foarte utila.

Ceva mai simplu nici ca se poate: intr-o oala pui apa la fiert si cand clocoteste arunci migdalele inauntru. Le lasi 1 – 2 minute sa clocoteasca. Se ia oala de pe foc si se scurge apa. Le mai lasi putin sa nu te arzi la degete si incepi operatiunea decojirea. Strangi samburii intre degete iar coaja, care s-a largit ca o bluza de lana spalata la masina, cedeaza.

Samburii sunt putin umezi, asa ca pentru a putea fi folositi in retete, trebuie uscati. Fie ii lasi pe o bucata de hartie de copt, 1 – 2 zile, la uscat sau ii bagi cateva minute in cuptor, la foc mic, poate cu usa intredeschisa, cu grija sa nu se prajeasca.

Pe urma, cel mai greu e sa rezisti tentatiei de a-i rontzai.