Dupa cum ati vazut in episodul anterior, am ramas cu o cantitate de migdale decojite, asa ca am executat a French Classic: tarta cu pere si migdale. Se pare ca in Franta e atat de clasica incat nu se mai oboseste nimeni sa o faca acasa, doar de aia au cate o patiserie la fiecare coltz de strada. Cum la noi nu e cazul, am zis ca merita o incercare.

Pot sa spun ca acum este printre tartele de top pentru mine, dar, in aceeasi masura, trebuie sa spun ca le va placea impatimitilor de martipan si mai putin celor carora nu le place aroma puternica de migdale.

Cel mai migalos pas din aceasta tarta este pregatirea perelor, dar si aici exista o scurtatura si anume pere din compot (dar ca sa fiu sincera n-am cercetat sa vad cat de usor s-ar gasi compot de pere prin magazine).

Asa ca am luat 2 pere, le-am decojit si taiat in jumatate si m-am descotorosit de samburi si partea fibroasa. Intr-o cratita am pus 3 cesti de apa, una de zahar, un batz de scortisoara, 1-2 cuisoare, 2 cm dintr-un baton de vanilie si cand au inceput sa fiarba am pus perele inauntru, am redus focul si le-am lasat sa fiarba incet vreo 10 minute. Transformarea e vizibila, perele capata un fel de transparenta si luciu.

Dupa cele 10 minute, perele se scot din sirop si se lasa la racit. Ca sa nu faci risipa de sirop care este foarte parfumat, poti fierbe mai multe pere decat ai nevoie pentru tarta si ramai cu un desert mai light, pentru care eu am gasit usor clienti.

Aluatul de tarta este de fapt un “pate sable” dar cu o particularitate (untul e la temperatura camerei) si cu rezultate fara gres. Reteta ii apartine lui David Lebovitz si, fiti atenti: nu se micsoreaza la copt si nu are nevoie de “copt orb” (cu greutati si folii deasupra).

80 g de unt la temperatura camerei se amesteca in robot (sau cu mixerul dar cu batatoarele pentru aluaturi) cu 50 g de zahar. Se adauga un galbenus si apoi 200 g de faina si putina sare. Se bate pana se omogenizeaza, dar nu exagerat , cand incepe sa se adune, e ok.

Se ia gramada de aluat, se pune intr-o tava de tarta, cu fund detasabil si se intinde folosind podul palmei, pana e acoperita baza si marginile. Apoi luati tava si o puneti la congelator intre 30 de min si o ora. Se inteapa cu o furculita in cateva locuri si se coace cam 25 – 30 min la 190° C.

Cat s-a racit baza tartei, am facut cremafrangipane, o crema basic pentru tarte, neam cucrème patisiere (nu atat ca si compozitie cat prin faptul ca ambele se folosesc mult in patiserie). Am amestecat 85 g de unt la temperature camerei cu 130 g de zahar dupa care se adauga 170 g migdale decojite si macinate. Se mai adauga 2 lingurite de faina, una de amidon, un ou intreg si un albus. Iar la sfarsit adaugam aromele – o jumatate de lingurita de esenta de vanilie si o lingurita de esenta de migdale.

Tot ce mai ramane de facut este asamblarea. Umpli coaja cu frangipane si nivelezi. Jumatatile de pere se sterg cu putina hartie de bucatarie si se taie felii, pe rand. Eu le-am transportat pe tarta pe lama unui cutit mare, pe care le-am si aranjat, pana sa le depun cu grija, pe tarta.

Tarta se coace 45 – 50 de minute la 170° C. Ca finish, in mod normal, i-as fi dat luciu cu putin gem de caise incalzit dar m-am gandit sa o asortez cu vremea asa ca am pudrat-o cu zahar.

Cronicile au fost f bune :D.