Iar am fost la Londra cu treaba ceea ce a inseamnat ca a trebuit sa imi dramuiesc foarte bine timpul liber astfel incat sa ajung si in cateva locuri de pierzanie pentru gurmanzi ca mine. Aveam mai multe pe lista dar pentru ca n-am ajuns peste tot va fi nevoie sa ma intorc la un moment dat in minunatul oras, ceea ce nu e o treaba asa rea.

Unul dintre obiectivele mele a fost sa localizez o institutie in materie de cupcakes si anume The Hummingbird Bakery. Cupcakes-urile sunt peste tot in Londra. Ca si in cazul decoratului de torturi s-a dezvoltat o intreaga industrie in jurul lor si le gasesti peste tot, de la supermarket la Harrods sau la magazine care fac numai asta (si o selectie limitata de prajituri), precum Hummingbird. Gasesti variante mai homemade sau mai de linie de productie si gasesti chiar kituri cu tot ce-ti trebuie pentru o tava de 12 muffins de la ingredinete la hartiutze si decoratiuni.

The Hummingbird Bakery are patru locatii in Londra, eu am fost la Hummingbird numarul 2, care a fost deschisa in South Kensington in 2007. E o locatie mica, cu doua mese minuscule afara pentru cand prinzi o raza de soare si alte 2 inauntru. Din geamuri te imbie niste cupcakes aranjate frumos si care te invita sa descoperi cele doua vitrine doar cu cupcakes si un colt cu prajiturile zilei. Ceea ce cred ca e caracteristic pentru Hummingbird este cantitatea generoasa de glazura aranjata fara prea multe fasoane pe cupcake. Cam pe stilul altei cupcakery si mai celebre, Magnolia din New York (unde n-am ajuns dar daca ati ajuns voi, lasati un comment cu impresii :)).

Ca orice bakery cu notorietate si-au lansat si o carte, pe care nu mi-am mai luat-o pentru ca deja imi facusem cota. Despre cupcakes in sine pot sa va spun ca am incercat un red velvet, primul meu red velvet care a fost o dezamagire – colorantul rosu din belsug ii da un gust putin chimic pe care nu-l acopera nicio alta aroma. In schimb, muffinurile cu morcov sunt criminale – pufoase si aromate cu o portie generoasa de crema de branza si unt deasupra – yummmm! Daca nu sunteti amatori de lucruri dulci in draci, Hummingbird nu o sa fie chiar pe gustul vostru pentru ca glazura de pe cupcakes, pe care o pun fara pic de zgarcenie (cam o treime din cupcake) e crema de unt (buttercream) cu mult, mult zahar si cu crema de branza la unele sortimente.

O alta excursie obligatorie era pana la Cakes4Fun, in Putney, unde am facut cursul de decorare asta primavara. Mi-am luat mult doritele cuttere pentru orhidee din zahar, alte acareturi, plus ultima carte lansata de ei despre noua moda in materie de prajituri “bitesize”: cakepops. Am tras iar cu ochiul la sala lor unde vorbesc cu viitoarele mirese despre tortul de nunta, am mai suspinat putin si am plecat pentru ca era ora inchiderii.

Am pastrat ce-i mai bun pt final: Ottolenghi. Nu pot sa va descriu bogatia din vitrina si de pe tejgheaua micului restaurant/delivery/patiserie. Si nici poze bune n-am sa va arat ca nu am mai carat aparatul dupa mine. E ceva ce trebuie sa simti si sa gusti. Eu am dat iama mai mult la dulciuri decat la mancare dar mi-am luat cartea sa ma asigur ca o sa pot incerca acasa cat mai multe din salatele care mi-au facut cu ochiul si n-am putut sa le iau acasa. Pe carte pusesem ochii asta iarna, intr-o vizita in bucataria magica a Chez Mazilique dar ma bucur asa tare ca mi-am luat-o direct de la restaurant, pentru ca e un suvenir fara data de expirare si pentru ca e semnata de cei doi chefs de la Ottolenghi – faptul ca isi mai fac timp sa semneze copii ale cartilor care se vand in magazin, chiar daca faima restaurantului a trecut de mult de granitele Marii Britanii mi se pare un gest marunt dar care arata ca ceea ce scriu in prefata cartii e chiar adevarat.

Despre dulciurile de la Ottolenghi nu am decat superlative, printre care, cea mai frageda crusta de tarta si cel mai bun brownie care a detronat brownie-ul meu preferat de pana acum, cel de la Marriott. Tarta cu fructul pasiunii si bezea a starnit pasiuni pentru dulciuri cu creme acrisoare pe care nu credeam sa le am. In ultima zi am fost de 3 ori pe la ei. Sa continui?