Fudge-ul e o treaba din neamul bomboanelor mai putin cunoscuta pe la noi dar probabil incercata de multi gurmanzi care calatoresc pe meleaguri vestice. E o combinatie intre trufele de ciocolata si caramele si e urmatoarea mea propunere pentru cadourile comestibile.

Cele mai multe retete de fudge cer sa aveti asupra voastra un termometru pentru zahar sau sa fiti familiarizati cu diversele stadii prin care trece zaharul cand fierbe (bomboana moale, medie si tare, pentru fudge fiind necesar sa fie adus la stadiul de bomboana moale/cleioasa – adica pe la 112 – 114 grade C). Dar exista si retete unde nu e nevoie de ustensile speciale si asa ceva cautam si eu. Pana la urma am adaptat o reteta dintr-o cartulie din seria aceea “Hamlyn, all colour cookbook”, editia dedicata retelor de craciun.

Pe vremea cand nu aveam inca blog am incercat si varianta traditionala cu zahar adus la temperatura corecta, racit si amestecat vartos cateva minute. Intr-adevar fudge-ul facut asa este mai aproape de caramele si cu timpul cristalele de zahar din el il fac sa fie sfarmacios iar cel de fata mai aproape de trufe sau chiar de ciocolata de casa. Oricum e super simplu de facut, din doar doua ingrediente de baza iar chocoholicii se vor topi dupa el.

Aveti nevoie de 200 g lapte condensat indulcit (daca nu gasiti in magazinele mari, se poate lua de aici) si de 310 g ciocolata neagra (min 50% cacao). Cele doua ingrediente se pun intr-un bol/tigaie/castron din inox si se pun la topit peste un al bol cu apa pusa la fiert dar pe care sa nu o lasati sa ajunga la punctul de fierbere (celebra bain marie). Cand s-a topit ciocolata si amestecul arata omogen, ca un ganache, am pus un pic mai mult de jumatate de shot de espresso si cateva cocoa nibs ca sa fac totul mai intens (cocoa nibs sunt boabe de cacao prajite si zdrobite). Evident se poate merge si pe alte scheme de aromatizare si texturare a fudge-ului (diverse lichioruri, poat ceva fructe deshidratate daca sunt copii prin preajma, bomboane mentolate zdrobite, etc).

Am turnat fudge-ul intr-o tava de chec si am presarat deasupra fistic, merisoare si coaja de portocala dar puteti la fel de bine sa va jucati cu ciocolata alba sau cu lapte, topita, cu care sa brazdati suprafata. Se lasa la racit la frigider pana se intareste pentru a putea fi taiat cubulete. In carte se precizeaza ca poate fi pastrat la frigider timp de 2 saptamani, asa ca il puteti pregati din timp.

Cred ca multi dintre voi ati scanat reteta in cautarea sarmalelor – va zic acum ce-i cu ele, dar aveti putina rabdare ca logica e mai complicata. Acum vreo doua saptamani, Gelu de la Kalitera (aka sotul surorii mele) imi spune de o idee care mie mi-a picat cu tronc: de Craciun, clientii lui pot sa comande o oala frumoasa de lut plina cu sarmale pe care pot opta sa le ia crude si sa le fiarba la ei in gospodarie  sau sa le ia gata fierte. Mi-a aratat si oala cu care facuse proba, simpla, frumoasa, de lut, de la horezu, cu care omul mai si ramane dupa ce mananca sarmalele (daca va intereseaza detalii uitati aici  mai multe info).

Mie una mi s-a parut o treaba asa simpatico-geniala (nu stiu altii cum sunt, dar sa stau cateva ore la impaturit de sarmale in ajun nu e tocmai activitatea mea favorita) si m-a inspirat sa caut si eu niste recipiente dragute pe care sa le umplu cu bunataturi si sa le dau cadou. Asa ca bolul de fata a fost facut cadou printr-o tragere la sorti organizata pe pagina Cookiejar de facebook, concurs cu care m-am indeletnicit de Ziua Nationala :).

Mi-a placut asa mult incat am decis sa repet tragerea la fiecare reteta din seria asta a cadourilor, asa ca daca vreti sa fiti pe faza pentru urmatoarea (si sunteti din Bucuresti) dati un like la pagina de facebook a blogului.