Azi e exact un an de cand m-am lansat la apa cu Cookie Jar si am zis ca ar fi frumos si rotund sa sarbatorim cu niste macarons, ca doar asa am si inceput. La primele macarons ziceam ca e norocul incepatorului. Acum, dupa un an, cateoadata inca mai cred ca e norocul incepatorului dar daca am invatat ceva de la fursecurile astea cu personalitate este ca repetitia e intr-adevar mama invatarii.

Am avut un an incredibil, din fiecare reteta pe care am postat-o aici am invatat cate ceva, cateodata o tehnica noua, alta data o combinatie de ingrediente sau pur si simplu ca mai am atatea de invatat si experimentat. Tot prin borcan am cunoscut niste oameni minunati si am primit mailuri si comentarii care mi-au facut zilele mai bune sau mai interesante. N-o sa uit niciodata emotia cu care am dat click pe mailul in care era primul cometariu de la o persoana pe care nu o cunosteam. Pana sa se incarce pagina iti trec prin cap o mie de lucruri “daca nu-i place de mine?”, “daca am scris ceva gresit”, “daca nu i-a placut reteta” si cate si mai cate intrebari care in momentul in care esti nou prin blogosfera ti se par niste adevarate catastrofe. Am gasit motive si curaj sa incerc lucruri de care nu m-am crezut in stare, dar care, dupa ce a trecut senzatia de oboseala, m-au lasat cu capul zumzaind de idei si posibilitati.

Abia imi vine sa cred ca am reusit sa ingramadesc atatea intr-un an (2011 in general _ blogul si tot ce-a venit cu el), dar asa zice arhiva asa ca trebuie sa ma conving si sa imi iau avant pentru urmatorul an in care sper sa fac si mai multe. Asa ca, va multumesc ca sunteti pe receptie, ca unii dintre voi va faceti simtita prezenta si ca ati facut ca borcanul meu sa fie un loc foarte placut!