Vine un moment in viata unui om in care cum intra intr-un magazin de decoratiuni interioare incepe de scaneaza dupa inca o farfurie alba si nu pleaca de acolo pana nu ia cu el macar o lingurita desperecheata sau un prosop de bucatarie cu imprimeu interesant. Ok, poate nu e un moment din viata oricarui om dar sigur e ceea ce fac mai toti food bloggerii sau pasionatii de food photo, mereu cu ochii in patru dupa recuzita pentru pozele lor. Cam asta faceam eu la Ikea acum ceva zile cand am dat peste aceasta minunatie de bol cu picior, un pahar expandat in fata caruia am inceput sa visez la tot ce ar putea sa tina in el. Numarul unu pe lista  a fost un “trifle” pe care planuiam sa il fac de revelion, dar n-a mai fost cazul ca tortul cu banane si ciocolata ne-a fost de-ajuns. Si oricum eram profund amarata ca n-am un recipient adecvat.  Dar sa traiasca Ikea ca m-a scos din impas si cum am venit cu el acasa am si inceput sa pregatesc la trifle.

Eu imi inchipui ca ii spune trifle (un fleac, o bagatela) pentru ca e usor de facut. Se pare ca este un desert foarte vechi, traditional in Anglia, in preajma Sarbatorilor, un fel de neam de tiramisu doar ca si italienii ii recunosc originile si ii spun “zuppa inglese”.

Cele mai multe retete pe care le-am studiat au straturi de blat insiropat (de obicei cu ceva care contine alcool), crema de oua englezeasca (creme anglaise sau custard), ceva gelatina si frisca. Mie mi-a placut reteta asta pe care am mai adaptat-o pe ici pe colo. E mai putin inchegata decat daca as fi mers pe ceva cu gelatina dar am preferat asa iar descrierea pe care i-a facut-o un prieten “inghetata de iarna” arata ca a iesit exact ce speram.

Asadar, lista de cumparaturi pentru trifle a aratat asa:
un pachet de piscoturi – de 200 g din care am folosit jumatate dar data viitoare l-as pune pe tot
fructe de padure congelate – 500 g, Auchan e cea mai buna sursa, au un mix foarte bun, vrac
mascarpone – 250 – 300 g
zahar – 160 g
oua – 5, din care se folosesc doar galbenusurile
smantana dulce, pentru frisca – 450 ml
lapte – 250 ml
optional – o lingura de amidon si trei linguri de lichior (de zmeura, capsuni, mure, ce aveti prin casa)

Mai intai am pregatit crema de oua, astfel: 250 ml de lapte, 250 ml smantana dulce se pun la fiert cu o jumatate de pastaie de vanilie (pe care o despicati cu un cutit, radeti semintele, pe care le adaugati apoi la amestecul de lapte). Pana ajunge sa clocoteasca laptele, bateti cele 5 galbenusuri cu 100 g zahar si amidonul daca vreti sa iasa o crema mai groasa (altfel are consistenta unui sos). Cand laptele ajunge aproape de punctul de fierbere se ia de pe foc si se toarna in fir subtire si amestecand in continuu peste galbenusuri. Apoi turnati sodoul inapoi in oala, trecandu-l printr-o strecuratoare. Se pune oala inapoi pe foc (foarte mic sau pe bain marie daca nu ati mai facut crema de oua, ia mai mult timp dar e mai sigur) si trebuie pazita secunda cu secunda (oricum se amesteca in coninuu asa ca nu aveti motiv sa plecati de langa oala). Trebuie pazita ca sa nu fiarba, pentru ca atunci facem un fel de omleta ci doar cat sa atinga consistenta smantanii lichide (ceva mai groasa in varianta cu amidon). Se lasa la racit si apoi se amesteca cu branza mascarpone (pe care o bateti putin inainte ca sa se omogenizeze mai bine)

In continuare va puteti ocupa de fructele de padure. Eu le-am aruncat din congelator in cratita, cu 60 g zahar si cele 3 linguri de lichior (de fragi) si le-am lasat pana s-au decongelat si au inceput sa fiarba si apoi, inevitabil, le-am lasat si pe ele la racit.

Cand totul ajunsese la temperatura camerei m-am apucat de asezat straturile: piscoturile rupte fara ceremonii peste care am turnat (cu lingura ca sa fie imparteala uniforma) mai toate fructele si zeama lor, apoi am pus crema de oua cu mascarpone si la final, restul de 200 ml de frisca pe care o batusem cu putin zahar (aici e dupa gust) si o lingura – doua de fructe de padure. Pentru ca in crema nu am pus nici gelatina, nici amidon, chiar si dupa ce sta la frigider (macar o ora – doua), nu se intareste cine stie ce, dar mie mi-a placut mult consistenta, doar ca nu e prea prietenoasa daca vreti sa o transportati (sa zicem in vizita la niste prieteni :p).

Evident puteti fi cat de creativi vreti cu asezarea straturilor si cu ornamentarea si se poate face si sub forma de portii individuale, in pahare.