Blog / La dolce vita

La dolce vita

Mi-e foarte greu sa povestesc despre vacanta in Italia intr-un articol de blog partial pentru ca nu vreau sa plictisesc pe nimeni, partial pentru ca sunt constienta ca experientele de vacanta sunt foarte personale. Asa ca m-am gandit sa va spun ce mi-a placut mie mai mult si mai mult in calatoria prin Italia, fara sa fac un jurnal de calatorie din asta.

Pai clar mi-a placut inghetata. Din dieta mea zilnica a mai lipsit cate un pranz sau cate o cina dar niciodata “il gelato”. Am mai cantat eu o oda inghetatei italiene dar, pe bune, merita si o statuie! Preferintele mele se indreapta clar catre inghetata pe baza de alune, fistic, nuci dar nu m-am dat in spate nici de la inghetata din vin (Brunello de Montalcino)  sau cum puteam sa ratez inghetatat cu Nutella (alt lucru pentru care ii iubesc pe italieni) si mi-am descoperit o pasiune pentru “amarena”. Chiar daca nu sunteti mari mancatori de inghetata, nu plecati din Italia fara sa incercati inghetata lor (sortimentul din iaurt pare sa-i induplece chiar si pe cei care nu se dau in vant dupa inghetata). Cat timp am stat in Italia, nu am mancat niciun alt desert, era si pacat cu atatea feluri de inghetata pe care trebuia sa le incerc.

La dolce vita 1

Ziceam ca am ratat niste cine si pranzuri si n-am facut-o ca sa fac loc la inghetata ci pentru ca in Italia, daca n-ai mancat la ora potrivita, ramai nemancat (inclusiv restaurantele de pe autostrada se conformeaza acestui program necrutator). Sau te infigi in pizza si sandvisuri de la cel mai apropiat bar sau foccacerie care te salveaza cand toate restaurantele si-au inchis bucatariile dupa pranz dar iti strica pofta de cina. Ceea ce va pot sfatui din toata inima e ca pe la 12.00 – 13.00 sa va asigurati ca ati gasit restaurantul ala recomandat de Trip Advisor si ati mancat si abia apoi v-ati asezat la coada pentru a vizita muzeul sau a urca in clopotnita.

La dolce vita 2

Mi-a mai placut ca in cateva minute dupa aterizare mi-era foarte clar ca Italia sarbatoreste ceva. Am aflat ca italienii sarbatoresc 150 de ani de la unire si, desi festivitatile se petrecusera cu cateva saptamani sau luni in urma, toata Italia e presarata de tricolorul lor, arborat pe cladiri, la balcoanele blocurilor, la casele oamenilor. Magazinele italienesti aveau chiar un sticker pe vitrine cu o cocarda, mentionand faptul ca intri intr-un “negozio Italiano”.  E adevarat ca cele mai multe steaguri le-am vazut la Torino dar au fost o constanta a vacantei. Mi-a placut pentru ca mi-ar placea sa vad asta si la noi. Mi-ar placea sa nu ne mai fie atat de rusine sa arboram un steag, numai pentru ca lumea inca isi aminteste de paradele ridicole din vremea comunistilor. Nu dau cu pietre, ca si eu ma trezesc plangandu-ma aproape zilnic de faptul ca in Romania nu merge una sau alta, ca nu avem drumuri, ca inca mai avem foarte multe de invatat despre civism, etc. Si totusi, mi-ar placea sa avem un pic mai multa incredere in noi. In fine, e o discutie lunga dar cert e ca nationalismul italienilor a trezit un mic nationalist in mine, de a carui existenta nu eram foarte constienta :).

La dolce vita 3
La dolce vita 4

Mi-a mai placut un anume loc in Toscana. Nu stiu daca e cel mai autentic loc din Toscana dar e locul in care am gasit tot ceea ce am cautat in vacanta asta – liniste, mancare buna, un pahar de vin si privelisti din carti postale. Locul asta se numeste Villa Grazianella – o vila aflata in mijlocul podgoriilor, restaurata cu mult bun gust, la foarte mica distanta de Montepulciano, un orasel medival ce troneaza pe un deal din apropiere. E mai greu de gasit si ai nevoie de masina ca sa ajungi si apoi sa explorezi imprejurimile, dar eu cred ca as putea lejer sa stau acolo o saptamana fara sa ma misc prea mult. Doar sa stau la umbra unui maslin, sa ma racoresc in piscina si cu un pahar de vin spumant produs chiar acolo.

La dolce vita 5
La dolce vita 6

Mi-e foarte greu sa ma dezlipesc de amintirile de la frumoasa villa dar o fac pentru ca vreau sa va povestesc de alt loc minunat pe la care dau ori de cate ori ma aflu in Torino (si din fericire avem motive bune si dragi pentru care sa dam pe acolo macar o data pe an 🙂 ). Se numeste Eataly si e un fel de supermarket combinat cu piata combinat cu restaurant combinat cu librarie si biblioteca. Totul cu produse italienesti. In sectorul cu carti gasesti tot ce-ti trece prin minte in materie de carti de bucate (totusi, nu bate Foyles la varietate si sunt in italiana). Oricat de tentata am fost sa imi iau cartea de retete pentru deserturi pe baza de Nutella, am plecat pana la urma de acolo cu 150 de retete de inghetata (a fost leitmotivul vacantei 🙂 ).

La dolce vita 7

Nu intru in detalii despre bogatia culturala a Toscanei (sau a Italiei in general) pentru ca e un subiect inepuizabil. Mergeti si vedeti catedrale si domuri si picturi si forumuri romane, pentru ca e locul cel mai potrivit pentru asta. Iar cand  obositi trageti la o casa ca Villa Grazianella sa va bucurati si de prezent, nu numai de trecut.

La dolce vita 8