Desertul asta e ca o zi frumoasa de vara si m-a facut pe mine sa inteleg rostul bezelelor pe lumea asta. Din ce am observat eu, prin prisma noii mele profesii, e ca bezelele sunt in categoria in care ori le iubesti ori nu. Eu sunt mai degraba in ultima categorie desi am mai poftit la bezele la viata mea, mai ales in Portugalia, unde vitrinele cofetariilor erau pline ochi cu bezele mari cat capul meu.

E adevarat ca de cand le-am descoperit pe cele cu interior moale si caramelos (adica nu e obligatoriu sa fie fainoase si seci cum mi le aminteam eu) m-am mai imbunat fata de ele iar de convertit m-am convertit odata cu prima lingurita din pavlova aici de fata.

Cel mai frecvent am vazut ca pavlova = bezea + frisca + fructe. Eu am mai aruncat si niste mascarpone in mix, folosind o crema pe care o mai folosesc in tarte alaturi de fructe.

Blatul de bezea il puteti pregati si cu 1-2 saptamani inainte de eveniment/cina/marele rasfat. Totul e sa coaceti bine bezeaua si apoi sa o pastrati inchisa ermetic, la adapost de umezeala (in niciun caz in frigider, cel mai bine intr-o punga pentru congelat).

Pentru blatul de bezea aveti nevoie de 180 g de zahar, 3 albusuri si ceva rabdare la copt. Albusul il bateti spuma intr-un bol curat si uscat ( de preferat de inox), adaugati in 3 ture zaharul si mixati pana (aproape) se topeste zaharul si albusul are aspectul acela lucios ( nu e un capat de tara daca mai raman cateva granule de zahar). Cand e gata bezeaua, mutati continutul intr-un pos cu dui cu diametrul de 8-10 mm (sau pur si simplu o punga cu varful taiat, sau o puteti intinde folosind un dos de lingura.

Eu fac asa: desenez un cerc dupa o forma de copt rotunda (de regula de vreo 21 cm diametru, intorc foaia de copt pe partea cealalta si incep sa umplu cercul cu bezea, apoi cu ce ramane mai fac doua trei siruri ca partea exterioara a bezelei sa fie mai inalta. Daca o intindeti cu lingura, putei impinge bezeaua din interior spre margine ca sa aveti o mica adancitura la mijloc. Apoi se coace cam o ora si jumatate la 100 sau chiar 90 de grade. Din nou, trebuie sa va cunoasteti cuptortul si daca nu ati mai facut bezele in el, verificati-o dupa o jumatate de ora sa nu se arda.

Crema cu mascarpone e o treaba de cinci minute in care amestec cantitati variabile de mascarpone si frisca + neaparat semintele de la o pastaie de vanilie. Pentru pavlova mea am pus 100 de grame de mascarpone si 100 de grame de frisca (din smantana), o lingura de zahar si vanilie. Am batut-o pana s-a ingrosat si am intins-o in groapa din bezea (cand o montati, bezeaua trebuie sa fie complet racita). Peste mascarpone am pus mot 200 ml firsca batuta cu foarte putin zahar (bezeaua e deja dulce) si fructele taiate sferturi si toate firmiturile de bezea ratacite prin punga (eram la tara, bezeaua o facusem in Bucuresti cu o saptamana inainte si apoi am transportat-o cu grija moderata pana la tara). Pentru efect artistic total optional puteti face un piure din cateva capsuni si putin zahar pe care sa il scurgeti peste pavlova gata montata.

Ce sa va zic, reactiile au fost dupa cum urmeaza: Andrei a facut chestia haioasa din maini pe care o face cand se bucura, Adina a zis ca pocneste dar tot mai mananca o lingura, Paul (cmmsdl) m-a pus sa jur ca de ziua lui ii fac una cu trei etaje pe post de tort. Saptamana asta mergem iar la tara si cine credeti ca a copt deja bezeaua?

Si-am incalecat pe-o sa…