In vremuri de restriste, cand termenele limita de toate felurile stau calare pe tine (si nu tu pe ele), cred ca toti meritam o portie de ceva pe care sa-l savuram cu mormaieli de placere si pana la refuz, fara sentimente de vinovatie. Sau cel putin asa am pledat eu in fata acuzatiei ca am mancat un cheesecake intreg (aproape). N-aveam de gand sa il impart nici macar virtual, dar nu ma rabda inima, a fost prea bun si e cu dedicatie pentru oricine are o zi grea.

Nu e mai nimic diferit la cheesecake-ul asta fata de asta. Am dat formele individuale pe o tava cu fundul detasabil de 21 de cm diametru, am pus cu 200g de branza mai mult, ca sa iasa mai inalta, un ou si ceva zahar in plus si am folosit 300 ml sana in loc de smantana pe care uitasem sa o cumpar. Deci cantitatile ar arata asa:

600 g crema de branza 
300 ml sana sau smantana
140 g zahar
2 oua intregi _ 1 galbenus
o jumatate de pastaie de vanilie
200 g biscuiti digestivi
80 g unt

Biscuitii i-am “urcat” si pe peretii formei iar cand am turnat amestecul de branza, m-am oprit la mijloc si am aruncat niste zmeura proaspata, apoi am turnat restul de crema. In rest, urmati instructiunile si cantitatile de la reteta precedenta. De obicei, cand folosesc o astfel de forma, o pun la copt in alta tava pentru ca e posibil ca untul din biscuiti sa inceapa sa se scurga, se arde si face urat in cuptor.

Cheesecake-ul trebuie sa fie dintre cele mai bune prajituri care exista si ce e si mai minunat la el e ca e si simplu de facut (foarte utila caracteristica in vremurile mai sus-mentionate). Felul meu preferat e clar cel cu zmeura, dar iarna cand zmeura proaspata e o amintire insorita, imi place sa fac un sos din fructe de padure congelate pe care il torn caldut peste cheesecake-ul rece, scos din frigider (la noi in familie e deja desertul traditional de la masa de Craciun).

Pentru sos am folosit de data asta 150 g zmeura proaspata si 60 g zahar. Daca il faceti din mix de fructe de padure, ajustati cantitatea de zahar in functie de cat de acrisoare sunt fructele. Am pus fructele, zaharul si o lingura de apa intr-o cratita si le-am fiert vreo 10 minute. Apoi se trece totul printr-o sita ca sa obtii un sos fin si fara seminte.

De savurat cu mormaieli si neaparat dupa ce a petrecut macar 2 ore (sau noaptea) la frigider.