Clafoutis-ul e un alt desert cu poveste pentru mine. Se facea ca eram in prima mea excursie intr-o tara straina, cu ocazia unei infratiri intre liceul meu si un liceu din Franta. Intelegerea era ca intr-un an, un grup de elevi din liceul nostru petrecea o saptamana intr-o familie de francezi iar anul urmator, omologii francezi stateau o saptamana in sanul unei familii din Ro. Nu pentru toata lumea a fost o experienta placuta dar eu am avut noroc si am nimerit intr-o familie minunata de care imi voi aminti mereu cu drag. Tot cu drag imi amintesc si de aceasta prajitura, care se trage din Limousin si, se pare, toate bunicile din Franta o fac.

Intoarsa acasa, nu mi-a dat prin cap sa o rog pe Sabine (“corespondenta” mea) sa ii ceara mamei ei reteta de clafoutis cu cirese sau macar sa intreb cum se numea prajitura ca sa imi usurez viata. Asa ca mi-a luat cativa ani pana la reuniunea cu desertul minune (timp in care am invatat sa caut si eu diverse pe internet). In fine, am gasit-o si tin minte ca m-a socat simplitatea ei. E un desert frantuzesc mai taranesc 🙂 asa ca s-a potrivit la fix cu  week-endul meu la tara.

Prima data l-am facut cu cirese si e absolut minunat. Acum, pentru ca eram in posesia unui visin, l-am facut cu ce aveam in gradina. A iesi destul de acrisor dar n-a supravietuit mult in bucatarie asa ca am luat-o ca pe un feedback pozitiv. Cred ca varianta cu cirese este cea mai cunoscuta (si pe care daca vreti sa o incercati, folositi cam o treime din cantitatea de zahar din reteta de mai jos) dar exista variante cu diverse alte fructe sau chiar cu legume.

Si acum nu va mai tin mult la povesti, asa ca iata reteta.Totul incepe cu scosul samburilor din visine, operatiune mult simplificata de instrumentul din poza, cumparat de la Kitchen Shop, cu 30 de lei si care face toti banii.

Apoi, incalziti cuptorul la 210 garde.

Din 100 g faina, 3 oua, 125 g de zahar (mergea chiar 175g, k visinele mele au fost tare acre), 270 ml lapte si o jumatate de lingurita de sare, se face un aluat de clatite, adica le amestecati pe toate odata pana se omogenizeaza. Dupa care am luat o lingura generoasa de unt, am pus-o in tava in care urma sa coc prajitura, am bagat-o la cuptor. In cinci minute era topit, asa ca l-am plimbat putin prin toata tava sa se unga bine si l-am turnat in aluatul de clatite. Apoi am pus 600 g de visine fara samburi in tava si am turnat aluatul peste.

A stat 30 de minute la cuptor, timp in care marginile s-au umflat considerabil si s-a rumenit frumos. Dupa ce se scoate din cuptor, revine la o forma mai normala adica dispar eventualele umflaturi. Deasupra se presara niste zahar (tos sau pudra) si se recomanda sa fie mancat caldut, fara alte asezonari – e plin de fructe, usor si ti se topeste in gura.

E un desert care iti permite sa pui ceva dulce pe masa de week-end si apoi sa te relaxezi in hamac, sa te joci cu cea mai dulce nepotica din lume sau sa mergi la plimbare pe malul Dunarii.