Nu stiu la altii cum se simte vara dar eu, in ton cu vremea, as jura ca e toamna/primavara cand nu iti mai vezi capul de treaba. Asa ca iertati stilul telegrafic dar in ultimele doua saptamani sunt pe un fel de pilot automat care sper sa ma tina pana saptamana viitoare, cand plec in concediu (si probabil o sa dorm o saptamana intreaga, in prima faza).

Saptamana asta, cumva, prin bucataria mea au trecut si oaspetii de mai jos:

Lui i-am zis Trompita, din motive evidente 🙂 si a plecat la o petrecere foarte selecta unde se sarbatorea un numar de zile rotund ca el, pentru un bebe cu cel mai simpatic nasuc ever!

Apoi, aseara, mi-am amintit de copilarie si de primele desene animate de dupa Revolutie, cand nu ne mai dezlipeam de televizor si ii asteptam pe Strumfi sa mai faca niste ghidusii si sa il mai enerveze pe Gargamel. Iar ce e cel mai dragut la toata povestea e ca tortul cu Strumfi e pentru cineva la fel de adult ca mine :D. So, happy smurfin’ dears 🙂 k niciodata nu e prea tarziu! Iar in weekend promit sa revin cu ceva bun si cu reteta si acrisor daca s-au copt vinsinele la tara!