Pentru vara asta pregatisem un intreg alai de deserturi cu fructe, care cum era in sezon trebuia sa ajunga la mine in farfurie. Si normal ca n-a fost asa, ca le-ati fi vazut si voi pe blog. Dar pe sfarsit de luna august, ceva tot am reusit eu sa fac si anume o placinta pe care o insemnasem de asta iarna, din Ready for Desert a lui David Lebovitz.

E o treaba simpla, de asamblat in cateva minute, (doar ca astepti cateva ore pentru aluat, copt si racit) dar si acum imi lasa gura apa la gandul crustei fragede cu aroma de unt si umplutura acrisoara de fructe.

Pentru aluat e nevoie de 350 g faina, 1 lingura de zahar si o jumatate de lingurita de sare, 230 de unt abia scos din frigider si taiat cubulete si 6 linguri de apa foarte foarte rece (cu gheata).

Amestecati faina cu untul pana arata ca firmiturile (de preferinta cu un robot, eu am facut-o cu furculita din dotare). Apoi adaugati apa si amestecati pana aluatul incepe sa se lege, dar nu exagerati, cu cat amestecati mai mult cu atat isi pierde din fragezime. Apoi se imparte in doua, jumatatile se infasoara in folie transparenta, se aplatizeaza sa arate ca niste discuri si se pun la frigider o ora.

Cand incepeti sa asamblati, incingeti cuptorul la 200 de grade si scoateti unul din discurile de aluat din frigider.

Intindeti jumatatea de aluat – e bine sa lucrati cat mai repede cu aluatul, cand e rece e mai ascultator, dar e printre cele mai fragile cu care am lucrat. Mai exista si metoda intinsului intre doua coli de hartie de copt pe care n-am incercat-o dar m-am amuzat citind articolul asta a lui Dorie Greenspan, care a lucrat cu legende precum Pierre Herme si Julia Child, in care povesteste de tracul in fata aluatului de placinta :). Asezati aluatul in tava si taiati marginile care cad peste tava, lasand o margine de aprox. 2 cm.

In combinatia de fructe, eu am dat capsunii pe zmeura si am mai adaptat cantitatile la tava mea de tarta care e mai superficiala ca una de placinta. Asa ca am pus 250g afine, 250g mure, 250g zmeura care se pun frumos intr-un bol se amesteca cu 5 linguri de zahar si 2 linguri de faina de tapioca (sau amidon de porumb – care se gaseste in orice supermaket, faina de tapioca eu am de la Plafar) si o lingura de zeama de lamaie.

Se rastoarna fructele in tava si se acopera cu cealalta foaie de aluat a carei margini nu mai trebuie taiate – se baga sub marginea foii de la baza si se “tiveste” tinand degetul aratator de la mana stanga sub aluat si presand, de-o parte si de alta, cu aratatorul si degetul mare de la mana dreapta. La partea asta mai am de lucru dar pentru prima incercare m-am multumit si cu niste volane mai inegale :).

Inainte de a se baga in cuptor se unge cu galbenus de ou batut cu o lingura de lapte, se presara zahar tos deasupra si se cresteaza in 5 – 6 locuri, sa aiba pe unde iesi aerul. Se tine la cuptor o ora si apoi macar inca o ora la racit. Mie mi-a placut chiar mai mult a doua zi, dupa ce se mai inchegase si parca era si mai aromata. N-aveam inghetata la indemana dar il cred pe David pe cuvant ca merge foarte bine cu inghetata de vanilie. La noi a mers si fara ;).